S-au bălăcit în fărădelege şi satana i-a aruncat în prăpastia de foc

Dumnezeu are trei calităţi, ca proniator peste lume, întâi conservă lumea prin conlucrare, vrea ca tot ce se naşte să fie din sămânţă şi să poarte pecetea vieţii şi a Duhului Sfânt, şi să fie sub Suprema Ascultare.

Dar în acelaşi timp, Dumnezeu conservă şi sfinţeşte… este o etapă mult mai înaltă. Omul, nu a înţeles sensul acestei curăţiri şi sfinţiri şi s-a suit pe alte trepte mai fragile („Mâncaţi ca sa fiti ca Dumnezeu”), şi s-a trezit deja Dumnezeu!

Stăpân peste timp, stăpân peste lume, stăpân peste om! Pentru că, până la primul împărat al lumii de după Noe, a fost împăratul Babilonului, care se numea Nimrod (cf. Facerea 10, 8-12), până atunci oamenii erau conduşi de Dumnezeu, n-aveau nevoie de regi, mai târziu şi-au pus regi. Şi s-a trezit omul stăpân peste patimi, pofte şi plăceri. Şi în cele din urmă, Dumnezeu i-a spus aşa: „Nu M-ai vrut Stăpân peste tine, fă-te stăpân singur, peste sine!”

Iar noi cei care cântăm acest Canon, suntem oameni cu luare aminte de sine.

Căci spunem asemenea Fiului Risipitor: „Părinte, greşit-am la cer şi înaintea ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primeşte-mă ca pe una din slugile tale!”

Aici găsim Sinteza Gândirii: discernerea, înţelegerea, priceprea şi cunoaşterea lui Dumnezeu… momentul în care omul îşi aduce aminte de Dumnezeu.

Căci i s-a spus: „Am timp să te aştept, am timp să te rabd, am timp să te caut şi să te veghez! Când în nici una din ele, nu mă vei gasi…”Greu lucru este, zice Apostolul Pavel, să cazi în mainile Dumnezeului celui viu.”

„Le voi răsplăti şi sodomiţilor, care au spurcat pământul şi văzduhul cu nelegiuirea lor. I-am ars atunci şi iarăşi îi voi arde, pentru că au urât plăcerea Duhului Sfânt şi au iubit plăcerea diavolului. Voi pedepsi pe toţi desfrânaţii, neruşinaţii şi întunecaţii care se aseamănă cu armăsarii. Nu s-au îndestulat cu căsnicia lor legiuită, ci s-au bălăcit în fărădelege şi satana i-a aruncat în prăpastia de foc. Nu au auzit ca înficoşat lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului Celui viu? Nu s-au temut că voi vărsa peste ei mania Mea; i-am chemat la pocăinţă, dar nu s-au pocăit.”

(Sfantului Ierarh Nifon – Vedenie despre înfricoţata Judecată)

Păcatul strigător la Cer

Sodoma şi Gomora: locul de unde păcatul a strigat până la Cer!

„Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. Totuşi, oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel (ca şi cei din Sodoma) trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile.“ (Iuda 7, 8).

Parintele Calistrat Chifan – Predica video AICI