Mâna zgârcită nu-i urmarea sărăciei

Semănătorul, cu bucurie aruncă sămânţa, cu toate că nu ştie ce va culege. Cu atât mai bucuros se cade a fi acela care, în chip de ogor, cultivă cerul. Dacă daţi cu bucurie, daţi mult, dând puţin; de daţi mult cu întristare, acest mult îl micşoraţi. Numai aşa văduva care şi-a dat cei doi dinari, a întrecut cu mult pe cei cu talanţii.

Ea dădea cu deplinătate de suflet. Dar dacă cineva e sărac – şi se despoaie de tot ce are, cum va face aceasta cu dragă inimă? Intrebaţi pe văduvă, ea are să vă înveţe modul: veţi afla că mâna zgârcită nu-i urmarea sărăciei. Căci se poate fii mărinimos fiind sărac şi bogat fiind, să fii mână zgârcită.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Extras din ”Cuvinte alese”, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, pag. 54