Dacă te vei grăbi a judeca şi a defăima pe ceilalţi, Dumnezeu te va pedepsi grozav de aspru

Fugi, fugi cât poţi!…

– Întâi de tovărăşia persoanelor care sunt piatră de scandal, dacă într-adevăr nu vrei să fii prins de păcat şi să mori. De aceea Solomon numeşte înţelept pe cel ce se teme şi fuge de cauzele relelor, iar pe cel ce se bizuie pe sine şi nu fuge de ele îl numeşte nebun. „Înţeleptul, temându-se a se abate de la rău, iar cel nebun nădăjduindu-se într-însul se amestecă cu păcatul” (Prov. 14, 16). Înţelept a fost şi preafrumosul Iosif şi de aceea, lăsându-şi haina şi fugind de păcat, a scăpat de el. Că de n-ar fi fugit, negreşit ar fi căzut cu stăpâna sa, după cum socotesc mulţi dascăli. Iar cum scrie avva Macarie, nebun a fost acel ucenic al lui Hristos, care după ce a suferit multe munci pentru Hristos, fiind în închisoare, şi ispitit de o călugăriţă, a căzut în preacurvie, fiindcă s-a bizuit pe el şi nu s-a ferit de faţa ei, care-l smintea. Pentru acelaşi motiv, Sfântul Apostol Pavel vorbeşte de această fugă: „Fugiţi de curvie” (1 Cor. 6, 18).

– Fugi de lene şi trândăvie. Stai deştept şi treaz cu gândurile şi cu faptele ce se potrivesc stării tale.

– Nu asculta vreodată de tine, ci supune-te cu lesnire superiorilor şi Părinţilor tăi duhovniceşti, făcând cu râvnă şi fără întârziere cele poruncite. Mai ales cele ce te smeresc şi sunt împotriva voii şi pornirilor tale fireşti.

– Nu judeca niciodată şi nu osândi cu obrăznicie pe aproapele tău. Adică nu-l condamna; mai ales pentru acest păcat trupesc de care vorbim, chiar de s-ar vădi într-însul. Totdeauna să ai îngăduinţă faţă de el. Nu te întărâta asupra lui, nici nu-l ocărî, ci din pilda lui smereşte-te şi recunoaşte că eşti slab, praf şi cenuşă, zicând: „el a căzut azi, eu pot cădea mâine”.

Fiindcă dacă te vei grăbi a judeca şi a defăima pe ceilalţi, Dumnezeu te va pedepsi grozav de aspru, lăsându-te să cazi în aceeaşi greşeală. Domnul zice: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Mat. 7, 1).

Smereşte-te, ca să-ţi poţi cunoaşte mândria ta. Altfel, din cădere şi mândrie îţi vei cunoaşte smerenia ta. Caută tămăduire pentru amândouă: pentru mândria şi pentru curvia ta. Deşi de te va păzi Domnul şi nu vei cădea, nici nu-ţi vei schimba gândul, totuşi nu te bizui în tine, ci îndoieşte te de tine şi teme-te totdeauna de starea ta.

– Ia bine seama dacă vei câştiga vreun dar dumnezeiesc ori vei fi în vreo bunăstare să nu iei în sine-ţi vreo idee deşartă ori vreo nălucire că ai fi ceva şi că vrăjmaşii tăi nu te vor ataca, fiindcă te arăţi că-i urăşti şi te întorci de la ei.

Gândind astfel uşor cazi.

Nicodim Aghioritul

Extras din ”Războiul nevăzut”, Ed. Egumenița, Galați, pag. 57-59