Harul lui Dumnezeu şi noutatea e tămăia care alungă diavolul trândăviei
Câteodată mi-e lene să mă rog lui Dumnezeu, dar îmi place să trândăvesc în pat. Câteodată mi-e lene să citesc din Sfânta Scriptură dar citesc cu mare uşurinţă articole pe internet. Uneori mi-e lene să mă trezesc să mă duc la servici, dar mă trezesc uşor când trebuie să plec într-o călătorie. Mi-e lene să fac mătănii şi îmi e mai uşor să mă aşez în genunchi în pat şi să-mi cer iertare. Mi-e lene să fac ce trebuie, dar fac uşor ceea ce vreau.
Oare de ce lenea se leagă doar de ce-i bun ? De ce nu mi-e lene să fac păcatul? De ce nu mi-e lene să mănânc mult?, să vorbesc aiurea, să mă mândresc, să judec, să bârfesc ? E clar că lenea e de la trup şi de la diavol. Lenea e o ispită…
Olivier Clement spunea că: „Trandavia înseamna uitarea, adica neputinţa de a se uimi, de a se minuna, sau pur şi simplu de a vedea… de a nu mă mai opri, cuprins de emoţie, la auzul unei melodii sau la vederea unui trandafir, de a nu mai da slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru ele pentru că totul mi se cuvine. Când nu-mi pasă că totul este înradacinat în taină şi că taina locuieşte în mine. Când uit de Dumnezeu şi de creaţia Lui. Când nu mai ştiu să mă accept ca o creatură cu destin veşnic. Când uit de moarte şi de ceea ce i-ar putea urma.”
Lenea e amorţire în păcat. Lenea este plictiseală iar leacul plictiselii este noutatea.
Când mi-e lene să citesc din Sfânta Scriptură, o citesc în limba engleză sau ascult Noul Testament audio. Când mi-e lene să mă rog lui Dumnezeu, mă duc în altă cameră şi mă rog în alt decor. Dacă mi-e lene să citesc din cărţi mă duc şi-mi aleg ce cartea vreau eu din bibliotecă şi-o răsfoiesc. Când mi-e lene să mă trezesc dimineaţa sar repede din pat ca să nu apuce lenea să mă prindă şi mai tare. Dacă mi-e lene să fac mătănii fac închinăciuni.
Când mi-e lene cer ajutorul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu şi noutatea e tămăia care alungă diavolul trândăviei.
Împărăţia cerurilor este bucurie veşnică, dar o bucurie într-o continuă noutate, într-o permanentă revelare a lui Dumnezeu faţă de noi. Harul lui Dumnezeu este mereu nou pentru noi.
Suferinţa e o mare noutate pentru noi! Cum să sufăr şi eu ca Hristos? Hristos a suferit pe cruce, eu sufăr foamea ca să scăp de lăcomia pântecelui, sufăr vorba urâtă ca să scăp de mândrie, sufăr frigul că să mi-aduc aminte de cei săraci, sufăr tăcerea ca să scap de vorba multă….
„Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi”