Nu vă dăruiți inima treburilor; mâinile și mintea – da

-Părinte, la ce vă referiți când spuneți: „Mâinile și picioarele să le dați la muncă, dar inima nu?”

-Vreau să spun că nu trebuie să vă dați inima lucrurilor materiale.

Sunt unii care se dăruiesc cu totul celor materiale. Toată ziua se preocupă cum să facă bine o treabă, dar nu se gândesc deloc la Dumnezeu. Să nu ajungem acolo. Să folosiți mâinile și picioarele la muncă, dar să nu lăsați mintea voastră să se depărteze de Dumnezeu.

Să nu vă dați toată ființa, toată puterea dimpreună cu inima voastră celor materiale.

În felul acesta, omul devine închinător la idoli. Pe cât puteți, nu vă dăruiți inima treburilor; mâinile și mintea – da. Să nu vă dați inima lucrurilor stricăcioase, nefolositoare – fiindcă după aceea cum va sălta inima pentru Hristos?

Când inima e la Hristos, atunci și treburile se sfințesc, există și o continuă odihnă sufletească lăuntrică, și un astfel de om simte adevărata bucurie. Să vă puneți inima în valoare; să n-o risipiți.

Dacă inima se va risipi la multe lucruri fără însemnătate duhovnicească, nu are putere după aceea să se îndurereze pentru ceea ce se cuvine să o doară.

Eu îmi voi da inima unui bolnav de inimă, unui îndurerat.

Nevoința mea este pentru copiii ce se primejduiesc. Îmi fac cruce și rog pe Dumnezeu să le dea luminare. Iar când primesc lume, luarea mea aminte se îndreaptă spre durerea celuilalt, spre dragostea de semeni. Durerea mea n-o iau în seamă. În acest chip se uită toate: omul se îndreaptă spre altă direcție.

-Părinte, la toate treburile se poate ca omul să nu își dea mintea și inima?

-Când treaba este simplă, nu e nevoie ca mintea să fie asorbită; însă când munca e complexă, se justifică puțină absorbire a minții – nu însă și a inimii.

-În ce fel poate fi absorbită inima?

-În ce fel? Diavolul o droghează cu „morfină”!!!

El fură inima prin iubirea de sine.

Atunci când inima este dăruită lui Dumnezeu, cugetarea va fi și ea la Dumnezeu, iar mintea la treabă.

-În ce fel trebuie să înțelegem expresia „fără griji”?

-Atunci când lucrezi, să nu-L uiți pe Hristos. Să-ți faci treaba cu bucurie, iar cugetarea și inima să-ți fie la Hristos. Atunci nici nu te vei obosi, și vei putea lucra și cele duhovnicești.

Sfântul Paisie Aghioritul

Extras din „Cuvinte duhovnicești”, Vol. 1, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Ed. Evanghelismos, București, 2003