Mulți vin la Spovedanie și repetă doar lucruri pe care le-au citit în cărți sau lucruri despre care le-au spus alți oameni

Mi s-a cerut de mai multe ori să țin o predică despre Mărturisire; pentru că mulți vin la Spovedanie și repetă doar lucruri pe care le-au citit în cărți sau lucruri despre care le-au spus alți oameni. Și as vrea să încep prin a spune cum se procedează mai întâi cu un copil, atrăgîndu-va atenția că situația noastră este la fel.

Cînd un copil vine la Mărturisire, are de obicei scris pe foaie sau vreo notiță, o lista lungă sau scurtă, de păcate. Și cînd acesta finisează, eu întotdeauna le spun: ”Sînt aceste lucruri cele care îți frîng inima ? Simți că aceste lucruri sînt rele pentru tine ? Ai inventat singur aceasta mărturisire ?” Și în majoritatea cazurilor, răspunsul este : „Nu, mama mi-a dat această listă pentru că aceste lucruri o fac să se supere !” După aceasta am de obicei o discuție cu mama. Dar dacă ne referim la copil în sine, aceasta nu este Mărturisirea lui. Este opinia sau judecata pe care au stabilit-o părinții, acuzațiile împotriva copilului. Și același lucru poate fi întrebat despre oamenii maturi care vin cu liste întregi de păcate pe care le-au găsit în cărți, sau au fost sfătuiți să țină cont de ele de preoţi. Și răspunsul este mereu același : nu este mărturisirea mea, deci este o sarcină sau o provocare care mi–a fost dată.

Și apoi, următorul pas, cu adevărat, este să întrebi : ”Ce știi despre Dumnezeu ? Îți atrage atenția ? Îți place de El ? Înseamnă ceva pentru tine ?” Și răspunsul este variat. Unii spun : ”Nu, Îl cunosc de departe, Îl știu de la biserică, din cele ce am fost învățat, dar niciodată nu am avut o părere proprie despre El.” Apoi, răspunsul este : ”Caută-L. Citește Scriptura și încearcă să afli cum arată Hristos.”

Un pas următor ar fi să te întrebi: ”Îmi place de El? Aș vrea eu oare să fiu discipolul Lui, să fiu prietenul Lui ? Dacă răspunsul este „Nu„ atunci încearcă să analizezi întreaga situație, pentru că dacă Hristos nu înseamnă nimic, dacă nu îți place de El, dacă nu pare nici pe departe ceea ce tu vrei să crezi, atunci trebuie să începi de acum încolo o cale destul de lungă. Dar dacă poți să spui : „Da ! Îmi place de El, Îl pot respecta, Îl pot admira. Da, aș vrea să fiu pritenul Lui cel mai bun dacă ar fi aici”, atunci următoarea mea întrebare ar fi : „Știi ce înseamnă prietenia ?„

Prietenia înseamnă cel mai mult să știi să alegi pe cineva dintre ceilalți oameni care să fie pentru tine cea mai de preț comoară, pe care îl admiri, pentru care ești în stare să înfrunți pericole și neplăceri; cineva căruia vrei să-I dăruiești fericire.

Puneți aceste întrebări și față de Hristos; și întreabă-te prin ce mod ai încercat săptămîna trecută să oferi vreo bucurie Domnului sau dacă ai putut prin vreun anumit mod să fii un motiv de durere.

”L-am iubit pînă în punctul de a-Mi da viața și moartea pentru el și lui nu-i pasă deloc. Nu pentru suferința sau moartea Mea, dar pentru Mine…”

Dacă aceasta este concluzia, începe să – ți re – examinezi statutul tău ca Creștin. Dacă poți să spui, da, Îl aleg să-mi fie prieten, începe să te întrebi zi de zi, zi de zi : ce am făcut, spus, gândit, simțit, fost care ar putea fi pentru El o bucurie sau o durere ?

Și cînd vei veni la Spovedanie aceasta este ceea ce trebuie să aduci cu tine; de la ultima mărturisire și pînă la cea actuală acesta am fost: un prieten necredincios, un prieten indiferent, un prieten laș, sau, dimpotrivă, L-am ales pe El ca prietenul meu și am stat alături de El…

Gîndește–te la aceste lucruri; și vom vedea la următoarele predici ce se va putea de făcut sau pregătit pentru a rosti o mărturisire care va fi a ta ; adevărul, piatra de temelie a vieții și a inimii, adevărul despre legătura ta cu Hristos.

Mitropolitul Antonie de Suroj

traducere şi adaptare Aliona Russu

Sursa: altarulcredintei.md