În osteneală vei afla harul dumnezeiesc – Mitropolitul Atanasie de Limassol

În osteneală vom afla harul dumnezeiesc ne spune Mitropolitul Atanasie de Limassol pentru că dacă nu ne ostenim nu ne jertfim și nu ne asemănăm cu Hristos care S-a jertfit pentru noi pe Cruce.

Ca o dovadă a poziției sale IPS Athanasie ne relatează o cunoscută minune din Sfântul Munte pe această temă.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

În Sfântul Munte a avut loc un eveniment, la Schitul Sfânta Ana. La Sfânta Ana, cei care ați fost [știți], unde am stat și noi, Nea Skiti, Katounakia, Karoulia etc. Acolo nici astăzi nu sunt mașini, nu circulă mașini. Pe jos urci toate acele trepte și cărând în spate diversele lucruri de care ai nevoie pentru a trăi acolo. Ori cu spatele, ori cu animalele. Până în anii ’67-’68 nu existau nici măcar catâri. Nu erau permise animale acolo. Oamenii trebuia să care totul în spate. Ciment, motorină, butoaie, totul în spate, așa viețuiam.

Ei bine, era acolo și un episcop, care era și în vârstă, iar părinții i-au îngăduit să aibă un măgăruș pe care să-și încarce lucrurile. Îi aduceau părinții măgărușul la coliba lui, lângă biserica centrală a mănăstirii. Și cum traiul acolo este dificil și anevoios și mai ales vara pe căldură, la amiază, când vine acolo barca și descarcă lucrurile, este foarte dificil să urci pe căldura aceea; părinții erau leoarcă de transpirație. Ei bine, bătrânelul, episcopul, era și el jos, își încărca lucrușoarele pe catâr. Și plecă și el cu restul ca să urce sus. S-a oprit la niște borduri de piatră ca să se odihnească puțin și a văzut un înger, un înger al Domnului, care mergea la fiecare călugăr și îi ștergea sudoarea cu o batistă. S-a dus și lângă el și a șters măgărușul. „Și pe mine ?” îl întrebă episcopul. „Pe tine nu”, zise îngerul. „Măgărușul se ostenește, pe el îl voi șterge. Tu nu te ostenești.”

Adică, atunci când nu te ostenești, nu ai nici răsplata harului dumnezeiesc. Când te ostenești, atunci ai și har. Părintele Paisie, când locuia lângă Mănăstirea Stavronikita, la Estavromenos, avea un izvor la douăzeci de minute distanță, pentru a umple un vas cu apă, a-l aduce sus și a le oferi străinilor de băut. Și mergea douăzeci de minute și se întorcea douăzeci de minute, la deal și la vale, și era slăbit, abia mergea și depunea atâta efort în fiecare zi ca să îi odihnească pe frații săi. Însă în osteneală afla harul lui Dumnezeu.

Sursa: chilieathonita.ro