„Am patru copii. Este destul. Pe acesta care vine nu-l mai nasc” (citiți și vă cutremurați!)

In Roman trăia o familie binecuvântată. Părintii se întelegeau bine, copiii cresteau în frica lui Dumnezeu. Mai târziu, femeia simtindu-se însărcinată, a început a slăbi în cugetul ei si a zis:

– Am patru copii. Este destul. Pe acesta care vine nu-l mai nasc. Este greu de crescut. Nu mai ajung banii. Si apoi de ce să sufere si el necazurile vietii acesteia?

Deci, pe ascuns, fără stirea si voia bărbatului ei, femeia a luat unele medicamente pentru întreruperea sarcinii. Dar in clipa aceea, constiinta a început s-o mustre. Un glas lăuntric îi spunea că, de va ucide pruncul, îi va muri un copil.

Intr-adevăr, noaptea a luat medicamentul, iar dimineata a plecat cu sotul si copilul cel mai mare, care avea 15 ani, la un sat departe de oras. Pe cale i-a ajuns un autocamion. S-au urcat cu totii în cabină, dar, după judecătile ascunse ale lui Dumnezeu, s-a deschis portiera masinii si a căzut copilul pe asfalt, căci se afla la geam. In acelasi ceas, copilul a murit sub ochii plini de lacrimi ai părintilor.

Iată, deci, păcate pe care le pedepseste Dumnezeu în viata aceasta si în cea viitoare!

Parintele Ioanichie Bălan – Istorioare duhovnicesti