Atunci când ne aflăm într-o dilemă duhovnicească, să nu dăm singuri soluţii, făcând pe învăţătorul
Când Domnul l-a chemat pe Saul la propovăduire, i-a spus: „Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci” (Fapte 9, 6), şi l-a trimis la preotul Anania. Nu i-a spus: „Să faci aşa şi aşa!”, nici nu l-a trimis la un înţelept sau la un om sfânt, ci la preot.
Domnul a dorit să ne înveţe prin această lucrare că în problemele duhovniceşti nu trebuie să aşteptăm îndrumări din cer, ci să avem smerenia să ne supunem „reprezentanţilor” lui Hristos, preoţilor Săi. Adică, atunci când ne aflăm într-o dilemă duhovnicească sau într-un impas „fără ieşire”, să nu dăm singuri soluţii, făcând pe învăţătorul („cel care se are dascăl pe sine are dascăl nebun!”, spunea Lacordaire), ci să ne adresăm părintelui nostru duhovnic, după cuvântul Scripturii: „Întreabă pe tatăl tău, şi-ţi va da de ştire” (Deuteronom 32, 7). Lucrul acesta înseamnă că duhovnicul nu este doar cel care curăţă, care spală, adică nu este bun doar la spovedanie, ci este şi îndrumător, şi conducător pe corabia vieţii tale.
Arhimandrit Vasilios Bacoianis – Duhovnicul și spovedania
