Un astfel de om este atunci „îmbătat de vinul dumnezeieştii iubiri… iar gândurile sale sunt retrase dinapoia lor, iar inima sa e cucerită de Dumnezeu”
Cu ajutorul unei vieţuiri în har, credinciosul ajunge la contemplaţie. „De la început el devine încrezător în pronia dumnezeiască faţă de oameni şi este iluminat de dragostea faţă de Creatorul său şi se minunează...