Cea mai mare jertfă a noastră pentru Dumnezeu

Cea mai mare jertfă pe care I-o putem aduce Domnului suntem noi înşine. Aceasta n-o putem face fără să lepădăm voirea noastră. Ascultarea ne învaţă cum să facem acest lucru. La ascultare ajungem prin sârguinţă, şi cea mai bună sârguinţă pe care ne-a predat-o Biserica sunt posturile prescrise de Ea. Pe lângă post, mai avem şi alţi învăţători cărora să le dăm ascultare. Ei ne întâmpină la fiecare pas în viaţa de toate zilele, numai de le-am lua voile în seamă.

Nevasta îţi cere să porţi impermeabilul pe tine: fă-i pe voie, pentru a-ţi sârgui ascultarea. Colegul de servici te roagă să-l conduci o bucată de drum: condu-l făcând ascultare. Fără cuvinte cere pruncul îngrijire şi tovărăşie: fă-i pe plac după putinţă, ca să faci ascultare. Poţi găsi, întocmai fratelui de mănăstire, prilejul de ascultare în propria-ţi casă. Şi, de asemeni la slujbă, sau împreună cu aproapele.

Tito Colliander

Extras din „Calea Asceţilor”, trad. de Pr. Dan Bădulescu, Ed. Scara, Bucureşti, 2002, pag. 34