Domnul ne cheamă pe toţi la Sine ca pe copiii Săi

Milostivul Dumnezeu primeşte la Sine cu drag pe tot cel ce vine la El. Unii, ca nişte cerşetori, se opresc în pragul casei Sale, străduindu-se să-şi umple coşul numai cu firimiturile Sale, dar El nu-i lasă să plece cu mâna goală. Unii se mulţu­mesc să fie slugi; trăiesc în casa Sa, caută să-I facă voia, intră în relaţie cu El, iar după ce-şi termină lucrul încredinţat nu ră­mân să se odihnească în casa Sa, ci merg într-ale lor.

Sunt, în sfârşit, şi copiii lui Dumnezeu; ei stau neînce­tat pe lângă El, trăiesc în prezenţa Lui, mereu în casa Lui, ştiu ce se află în inima Lui, iar El le spune fiecăruia: „Fiul Meu, tu eşti mereu cu Mine, iar ceea ce este al Meu este şi al Tău”.

Să se întrebe fiecare ce este: cerşetor, slugă sau fiu. Domnul ne cheamă pe toţi la Sine ca pe copiii Săi; ne oferă adăpostul Său, ne dă pace sub acope­rământul Său. Să ne grăbim a ne adăposti în acest liman de nădejde, ferindu-ne de mireasma cea urât mirositoare a ispi­telor, de viforul îndoielilor, de păcat, de ademeniri. Rămâ­nând în El, ne vom găsi pacea şi liniştea sufletelor noastre.

Extras din ”Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului”, Ed. Sophia, pag. 104