Dreptul Avraam şi nepotul său Lot

Avraam s-a născut prin secolul al doisprezecelea înainte de Hristos la Ur, în ţinutul caldeenilor. Se trăgea din neamul lui Sem şi era căsătorit cu Sarah, rămasă fără copii. Dumnezeu îl alese pe Avraam pentru a face din el părintele poporului său. Îi spuse : „Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare.

Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului” (Facere 12, 1-3). Avraam se încredinţă cuvintelor Domnului şi fără să se uite în urmă, îşi luă pe femeia lui Sarah, pe nepotul său Lot, avuţiile şi slugile sale şi se duse tot înainte, către ţinutul Canaan. În schimbul credinţei sale, Dumnezeu îi promise lui Avraam să facă un legământ veşnic între El şi urmaşii săi, legamânt ce avea să fie simbolizat în tăierea împrejur a oricărui născut de parte bărbătească din descendenţa lui Avraam. Ca prim semn al favorurilor sale, Domnul îi dadu un fiu lui Sarah cea sterilă, chiar dacă şi ea şi bărbatul ei erau foarte înaintaţi în vîrstă. Isaac deveni astfel semnul bunăvoinţei lui Dumnezeu şi simbolul viitorului Mesia, Hristos, care trebuia să vină pentru a duce la bun sfârşit şi la perfecţiune promisiunile făcute de Dumnezeu Sfântului Patriarh. Avraam muri într-o bătrineţe fericită la vârsta de o suta şaptezeci şi cinci de ani. Fu îngropat în pământul din Canaan, pe ogorul pe care îl cumpărase ca să îi facă mormânt lui Sarah.

Când Lot intră cu Avraam în ţinutul Canaan, puse stăpânire pe pământurile bogate şi fertile din châmpia Iordanului şi se instală în Sodoma. Dar locuitorii ţinutului erau în acea vreme afundaţi în viciu şi perversiuni. Ei atraseră mînia Domnului, care hotărî să distrugă oraşul. Trimise totuşi doi Îngeri ca să-l vestească pe Lot şi să îi poruncească să fugă de acolo, el şi ai săi. Îi spuseră : „Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!” (Geneza 19 :17). În momentul în care Lot se indepărtă, Dumnezeu făcu să plouă peste Sodoma şi Gomora pucioasă şi foc, şi păcătoşii muriră în chinurile pe care li le pregăteşte pentru veşnicia în iad. Dar femeia lui Lot nu ascultă porunca Domnului şi se întoarse pentru a se uita în urmă. Fu dintr-odată schimbată într-o statuie de sare, să fie de învăţătură pentru generatiile ce aveau să urmeze că trebuie să urmeze chemarea Domnului fără nici o privire pentru lumea şi obiceiurile din care El ne-a scos.

Articol relatat de portalul ortodoxia.md