Până unde poate merge ascultarea
Zis-a Avva Isidor: „Se cuvine ca cei uceniciţi, pe adevăraţii învăţători să-i iubească ca pe nişte părinţi şi să se teamă de ei ca de nişte dregători şi nici pentru dragoste a dezlega frica, nici pentru frică a înnegri dragostea.”
Se spunea despre Avva Ioan, ucenicul Avvei Pavel, că avea mare ascultare; şi erau într-un loc nişte mormânturi, iar acolo locuia o hienă; iar stareţul a văzut în locul acela cepe sălbatice, şi i-a zis lui Ioan să meargă şi să le aducă pe ele. Iar el a zis: „Şi ce voi face, Avva, cu hiena?” Iar stareţul, cu haz grăind, a zis: „De va veni asupra ta, leag-o şi o adu încoace.”
Deci, s-a dus fratele seara acolo; şi, iată, a venit hiena asupra lui; iar el, după cuvântul bătrânului, s-a repezit să o apuce, iar hiena a fugit, iar Ioan, gonind-o, zicea: „Stareţul meu mi-a zis să te leg.” Şi, apucând-o pe dânsa, a legat-o. Iar bătrânul stătea necăjindu-se şi aşteptându-l pe dânsul. Şi iată, a venit având hiena legată; şi, văzând stareţul, s-a minunat; şi, vrând a-l smeri pe dânsul, l-a lovit, zicând: „Nebunule, câine nebun mi-ai adus aici?” Şi, dezlegând-o bătrânul, a lăsat-o să se ducă.
Extras din Everghetinosul, Vol. 1-2, trad. de Ștefan Voronca, Ed. Egumenița, Galați, 2009, pag. 183
