Religia în şcoală, investiţie pe termen lung în educaţie
În mod inevitabil, sufletul nostru devine mai uşor, mai împăcat, iar mintea noastră cerne şi discerne roadele bune de neghină atunci când avem sădite în fiinţa noastră adevăratele virtuţi, la care ne îndeamnă să năzuim Însuşi Dumnezeul nostru: răbdare, bunătate, iubire nemărginită faţă de aproapele şi lumea care ne înconjoară. Ora de Religie vine şi completează educaţia copilului, modelând în spiritul valorilor morale şi creştine calităţile de OM, sădite de cadrele didactice mărturisitoare ale iubirii lui Hristos Domnul.
La 20 de ani distanţă de vremurile când posibilitatea studierii Religiei în şcoală părea o iluzie, vine şi o veste îmbucurătoare, aceea că majoritatea românilor îmbrăţişează şi susţin importanţa Religiei în unităţile de învăţământ.
„Prezenţa Religiei în şcoli este considerat un act necesar”, relevă studiul intitulat „Percepţia publică a şcolii româneşti”, realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES) şi dat publicităţii la început de an şcolar. Astfel, majoritatea, respectiv 72%, consideră mai mult decât necesară studierea Religiei în şcoli.
În mediul rural, procentul celor care susţin studierea Religiei în şcoală creşte faţă de cel urban cu aproape 4 procente. Pe regiuni, prezenţa Religiei în şcoală este susţinută de 78% în Moldova, 71,9% în Transilvania şi Banat, în timp ce în regiunea Sud, Bucureşti şi Dobrogea Religia în şcoală este susţinută de 69,6% dintre repondenţi.
Procentele, încurajatoare şi mobilizatoare pentru profesori
Rezultatele studiului sunt privite de profesorii de Religie cu optimism, apreciind că procentul de 72% va creşte cu siguranţă în următorii ani, când se vor arăta roadele muncii profesorilor calificaţi, încadraţi în sistem cu precădere după anul 2000. „Adevărul este că încadrarea cu profesori calificaţi s-a făcut treptat şi putem vorbi doar după anul 2000 de acest lucru, în consecinţă aşteptăm încă să se arate roadele muncii profesorului de Religie din şcoală. Pot spune că procentele sunt încurajatoare şi mobilizatoare pentru cei care încearcă să facă educaţie religioasă”, apreciază doamna Maria Orzetic, profesor de Religie, autor de manuale şi formator al cadrelor didactice cu această specialitate.
„Fără Religie nu se poate face educaţie completă”
Educaţia religioasă promovează valori durabile în timp, formează copilul sub diferite aspecte, determinându-l să conştientizeze adevăratele virtuţi şi modele într-o societate tot mai mult bântuită de falsuri şi de tendinţe moderniste, distrugătoare atât pentru trupului, cât şi pentru sufletul individului.
„Educaţia religioasă promovează, în acelaşi timp, credinţa şi modelul creştin, sensibilizează şi deschide sufletul spre sentimente şi valori veşnice, cultivă virtuţile pe care fiecare le aşteaptă de la semenul său, care crează pacea şi armonia. Bunătatea, răbdarea şi iubirea sunt valori promovate în cadrul orei de Religie. Domnul nostru Iisus Hristos ne spune: „Fără Mine nu puteţi face nimic. Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”. Astfel, tânărul, elevul de liceu, chiar şi de gimnaziu, care reclamă iubire, răbdare şi bunătate, începe treptat să le şi trăiască, să cunoască modelele şi căile de însuşire a vieţuirii creştine. Fără Religie nu se poate face educaţie completă, nu poţi de-veni un om deschis spre valori, cu competenţe de integrare în societate”, mai arată doamna profesor Orzetic.
Devotamentul profesorului de Religie este suprem atunci când observă deschiderea elevilor spre aceste virtuţi şi reprezintă o provocare acolo unde, din diferite motive, există întuneric. „Interesul copiilor pentru o astfel de oră, pentru cunoaşterea lui Dumnezeu şi a celor sfinte şi aplicarea poruncilor divine în viaţa cotidiană este foarte mare. Alături de elevi am realizat cât de importantă este această latură a vieţii, cât de necesar este să cunoşti cui aparţii şi ce sens are viaţa, ce beneficii majore aduce credinţa în viaţa fiecărui om, pentru că religia este definitorie pentru calitatea de OM”, spune doamna profesor Maria Orzetic, cadru didactic cu mare experienţă atât în formarea elevilor, cât şi a dascălilor.
„Ora de Religie este sfinţire a timpului„
La început de an şcolar, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a subliniat importanţa studierii Religiei în şcoală, arătând că adevăratele roade vor fi culese în viitor: „Mântuitorul Iisus Hristos ne dezvăluie prin Parabola Semănătorului că în sămânţa pe care o seamănă şi în pământul în care se seamănă există o putere: „Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic” (Marcu 4, 26-28). La fel există o putere în adâncurile sufletului omului care se luminează şi creşte prin sămânţa cuvântului lui Dumnezeu. Dascălii din şcoli sunt chemaţi să modeleze, să cultive sufletul elevului, pentru a creşte intelectual şi spiritual. Educaţia are ca obiectiv creşterea spirituală a copilului, după modelul Mântuitorului Hristos: „Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui” (Luca 2, 40). Copiii care primesc o educaţie creştină în şcoală învaţă să cultive valorile perene ale spiritualităţii şi culturii româneşti în context european. De aceea ne bucurăm că Religia este prezentă în şcoală şi exprimăm recunoştinţa noastră pentru lucrarea misionară a profesorilor de Religie. Este o lucrare care nu poate fi evaluată acum, întrucât este o investiţie pe termen mediu, lung şi veşnic. Ora de Religie nu este umplere a timpului, ci sfinţire a timpului, este apostolat sfânt. Ea promovează o vedere a sensurilor profunde ale realităţii vieţii şi lumii şi pregăteşte nu numai cetăţeni pentru patria pământească, ci şi cetăţeni ai Raiului, ai patriei cereşti. Nu există investiţie mai mare decât transmiterea credinţei ca valoare veşnică. Credinţa este şi cea mai mare zestre pe care părinţii o pot transmite copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori efemere şi valori eterne, între iubire de moment şi iubire veşnică”.
Educaţia religioasă promovează, în acelaşi timp, credinţa şi modelul creştin, sensibilizează şi deschide sufletul spre sentimente şi valori veşnice, cultivă virtuţile pe care fiecare le aşteaptă de la semenul său, care crează pacea şi armonia.”
Maria Orzetic, profesor de Religie, autor de manuale şi formator al cadrelor didactice cu această specialitate | Foto: evz.ro, sursa stire: ziarullumina.ro,
Sunt eleva si am dat din gresala peste acesti articol,vazut pe Facebook.Tin sa va anunt pe dumnevoastra,si pe restu lumii care citeste acest articol ca religia propriu zisa in scoala,nu exista si nu stiu daca a existat vreodata.In toti anii mei de eleva(11 la numar ) am avut in fiecare an un alt profesor de religie.Toti acesti profesori nu fac decat sa dicteze intruna lucruri care nu ne stimueleaza cu nimic,nu ne trezesc interesul,sau efectiv nu fac nimic,ne lasa sa facem ce vrem.Religia asta ca si materie in scoli este inutila,pentru ca nu e predata cum trebuie.Nu vreau sa critic pe nimeni,mi-ar placea sa facem religie,dar sa facem,in adevaratul sens al cuvantului.Nu o ora in care nu facem nimic,iar profesorul ne spune ca si-a deschis un nou magazin…Sincer
Daca ai avut o astfel de experienta, negativa, legata de ora de religie, este binevenita marturia ta pentru a fi asumate astfel de realitati si corectate pe masura. NU sunt de acord insa cu generalizarea pe care o faci vizavi de ora de religie in scoala. Este foarte adevarat ca ora de religie isi poate atinge scopul in masura in care profesorul gaseste calea potrivita pentru a ajunge la suflete elevilor. Acest demers presupune o iesire din tiparele obisnuite de predare a orelor. Elevii asteapta de la ora de religie abordarea unor teme concrete,descoperirea unor raspunsuri prin care ajung sa se cunoasca pe sine cu adevarat si sa-l descopere pe Dumnezeu asa cum este.Tot la fel de adevarat este insa ca pentru a avea vreo reusita un astfel de demers pedagogic, trebuie sa se intalneasca cautarea si dorinta sincera a elevilor cu efortul pedagogic autentic al profesorului. Prin urmare, nu mi-as indrepta intrega critica doar spre cadrul didactic ci as lua in calcul si disponibilitatea elevilor in acest sens, mai ales intr-un mediu scolar in care viziunea si atitudinea generala si/sau personala fata de actul educational, isi lasa o amprenta cel putin ambigua asupra acestuia, influentandu-i major reusita.
Un exemplu graitor, sunt cei care in vremea Mantuitorului L-au avut pe insusi Dumnezeu langa ei, si chiar daca El a facut tot ce se putea face pentru a-i schimba, acestia au ramas la fel de ignoranti si batjocoritori. Adevarul este undeva la mijloc iar calea de iesire este rugaciunea unora petru altii si increderea in marea milostivire a lui Dumnezeu.
Andreea Maria are perfecta dreptate, iar raspunsul pe care l-a primit nu trateaza deloc fondul problemei si care este atat de important: eu insami am predat religia in scoli si ceea ce m-a nemultumit complet au fost manualele Cameliei Muha, pe care le consider niste catastrofe din toate punctele de vedere: formativ, afectiv, informativ, obiectiv etc, etc. Pe langa abordarea pur scolastica( care se vrea a fi desteapta, insa nici macar acest aspect nu a fost indeplinit onorabil), axata doar pe informare-si nici macar atat, pentru ca sfideaza logica bunului simt-(lucru sesizat de Andreea Maria: ” …Toti acesti profesori nu fac decat sa dicteze intruna lucruri care nu ne stimueleaza cu nimic,nu ne trezesc interesul…”)manualele nu ofera nicio posibilitate de cultivare a virtutilor,sau de acces la trairea ortodoxa; de fapt, sunt copii nefericite ale sistemului protestant, tributar rationalizarii. Manualele sunt seci, si sunt predate cu „sfintenie” de catre profesori la clase, ajungand sa fie batjocorit un obiect atat de sublim: s-a facut greseala sa se vorbeasca despre Dumnezeu si nu cu Dumnezeu, in singura ora pe saptamana cand copiii puteau cultiva mila, compasiunea( si nu mutilarea emotionala prin povestioarele din manualele claselor mici,devastatoare pentru copiii ai caror parinti fie au murit, fie sunt in strainatate) curajul, rugaciunea, si tot asa!Vreau sa stiu si eu, concret cu ce i-a ajutat pe copii faptul ca au memorat niste date, niste evenimente, la fel ca la oricare alta disciplina scolare?! I-a facut mai buni? I-a determinat sa-si ridice probleme de constiinta? I-a ajutat sa-si puna problema mantuirii personale si a dragostei de neam?! Nimic! Un alt aspect pe care vreau sa-l subliniez este slaba pregatire a unor profesori de religie, din pacate proportia negativa primeaza: sa ma fereasca Dumnezeu ce catastrofe analfabete au ajuns sa predea religia, si, cum se simt inferioare si puse la punct de copiii inteligenti,au hacuit in stanga si dreapta cu note proaste! Am avut in an colege de o prostie crasa!!!, cu pile au fost titularizate si sunt bine-mersi coordonatoare de manuale, si/sau predau, cototate in locurile care nu li se cuvin si nu fac fata intelectual.Religia este necesara unui neam, in edicatia unui neam, dar nu cum se preda si dupa metodologia care se preda si manualele infecte care sunt! Imi pare rau, dar asta este adevarul! Acum, bineinteles ca n-o sa publicati mesajul, ma astept la cenzura, in locul dezbaterii, preferandu-se musamalizarea vinovata!