Se poate ca unul să trăiască în nepă­sare, dar cu toate acestea, să mărturisească cu curaj atunci când i se dă prilejul?

Părinte, se poate ca unul să trăiască în nepă­sare, dar cu toate acestea, să mărturisească cu curaj atunci când i se dă prilejul?

Pentru ca cineva să facă aceasta, trebuie ca ini­ma lui să aibă bunătate, duh de jertfă. De aceea am spus să se cultive nobleţea, duhul jertfei. Unul să se jertfească pentru celălalt. Vă aduceţi aminte de Sfân­tul Bonifatie şi de Sfânta Aglaida (Sfântul Bonifatie era robul nobilei Aglaida, dar şi robit de dragostea stăpânei lui)? Aveau acea viaţă vrednică de plâns în Roma, dar când stăteau să mă­nânce, mintea lor mergea la săraci. Alergau să dea mai întâi mâncare la săraci şi după aceea mâncau şi ei. Cu toate că erau stăpâniţi de patimi, aveau bunătate şi îi durea inima pentru săraci. Aveau duh de jertfă, de aceea Dumnezeu i-a ajutat. Şi Aglaida, deşi trăia o viaţă păcătoasă, îi iubea pe Sfinţii Mucenici şi se interesa de sfintele moaşte. I-a spus lui Bonifatie să meargă cu alţi slujitori ai ei în Asia Mică, ca să adune şi să cumpere sfinte moaşte ale Mucenicilor şi să le aducă la Roma. Iar acela i-a spus zâmbind: „Dar dacă-ţi vor aduce şi moaştele mele, le vei primi?” „Nu glumi cu acestea”, îi spune aceea.

Când a ajuns în Tars şi s-a dus în arenă ca să cumpere sfintele moaş­te, privea la muceniciile creştinilor şi îndată a fost mişcat de statornicia lor. A alergat, a sărutat legătu­rile şi rănile lor şi le-a cerut să se roage, ca să-l întă­rească Hristos şi pe el să mărturisească în public că este creştin. Aşadar, a mărturisit şi el în arenă, a pri­mit nevoinţă mucenicească, iar însoţitorii lui i-au cumpărat moaştele şi le-au adus la Roma, unde înge­rul Domnului a înştiinţat pe Aglaida de întâmplare. Astfel s-a împlinit ceea ce proorocise Bonifatie zâm­bind, înainte de a pleca din Roma. Apoi, aceea, după ce şi-a împărţit averea, a trăit în nevoinţă şi sărăcie încă 15 ani şi s-a sfinţit (pomenirea lor se prăznuieşte la 19 decembrie). Vedeţi, nu au fost ajutaţi, de aceea, mai înainte fuseseră atraşi spre rău şi apucaseră pe o cale greşită. Însă aveau duh de jertfă şi de aceea Dumnezeu nu i-a lăsat până în sfârşit.

Sfântul Paisie Aghioritul

Extras din „Cuvinte duhovnicești”, Vol. 2, Trezvie duhovnicească, trad. de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, ediția a 2-a, Ed. Evanghelismos, București, 2011, pag. 257-258