Un astfel de om este atunci „îmbătat de vinul dumnezeieştii iubiri… iar gândurile sale sunt retrase dinapoia lor, iar inima sa e cucerită de Dumnezeu”

Cu ajutorul unei vieţuiri în har, credinciosul ajunge la contemplaţie. „De la început el devine încrezător în pronia dumnezeiască faţă de oameni şi este iluminat de dragostea faţă de Creatorul său şi se minunează de grija pe care le-o poartă fiinţelor raţionale create de El.

După aceasta răsare într-însul dulceaţa lui Dumnezeu şi o dragoste arzătoare faţă de El în inima sa, o dragoste care arde atât patimile sufleteşti, cât şi pe cele trupeşti. Un astfel de om este atunci „îmbătat de vinul dumnezeieştii iubiri… iar gândurile sale sunt retrase dinapoia lor, iar inima sa e cucerită de Dumnezeu”.

Extras din ”Credința Ortodoxă și viața în Hristos” – Sf. Iustin Popovici, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003, pag. 69