Despre femeia înțeleaptă și virtuoasă

Femeia primindu-l acasa pe bărbat, să-l domolească, dacă e tulburat, să-l potolească, să taie de la el gândurile sălbatice şi cele de prisos.

Şi aşa, iarăşi să-l trimită înapoi, eliberat de relele câte le-a adus din for şi încărcat cu bunătăţile câte le-a învăţat de acasă.

Căci nimic, nimic nu este mai tare decât femeia evlavioasă şi înţeleaptă, spre a potoli şi a modela sufletul lui prin cele care ea vrea. Căci nu-i rabdă bărbatul aşa nici pe prieteni, nici pe dascăli, nici pe stăpânitori, cum o îngăduie pe îndemnătoarea şi sfătuitoarea care locuieşte împreună cu el. Căci îndemnul ei are şi oarecare plăcere, din pricină că el iubeşte foarte pe împreună-sfătuitoarea sa.

Şi vă pot spune de mulţi bărbaţi aspri şi neîncovoiaţi, care au fost domoliţi astfel. Căci aceasta (femeia) este şi părtaşă a mesei şi a patului, şi a facerii de copii, şi a vorbelor, şi a lucrurilor de taină, şi a intrărilor, şi a ieşirilor, şi a multor altor lucruri, fiind legată întru toate de el şi atât de lipită de el, precum capul este legat în chip firesc de trup. Şi, dacă este înţeleaptă şi grijulie, peste toate va călca şi le va birui, pentru grija faţă de soţul ei.

De aceea, o îndemn să facă lucrul acesta şi să-l sfătuiască cele de trebuinţă pe bărbat. Căci, după cum spre virtute, aşa şi spre răutate, are multă putere să-l îndemne.

Sf. Ioan Gura de Aur