Sin­gura solu­ţie este întoarcerea la tra­di­ţie

Forţa aceasta demon­ică, ce stăpâneşte lumea la ora actu­ală, se întrece, într-adevăr, prin metode care se con­cen­trează asupra vieţii umane. Toate lucrurile care apar acum la ori­zon­tul acesta ome­nesc nu sunt altceva decât metode de dis­trugere a vieţii umane. Aceste mijloace de otrăvire a omu­lui sunt aşa de put­er­nice şi înrădăci­nate încât nu le mai poţi sta înainte.

Au apărut toate sis­temele aces­tea de ali­men­taţie, care sunt puse la dis­pozi­ţia omu­lui de la mic la mare, fără echivoc, tot cu scopul de a-l dis­truge şi mai ales pe copil cât este de mic, din faşă dacă s-ar putea. Dar îmi spunea un cerc­etător din Amer­ica, că de la 4, 5 ani copiii sunt expuşi la cele mai mari peri­cole prin aceste vac­cin­uri ce provoacă boli care atacă organ­is­mul din ce in ce mai mult până la varsta de 15–20 de ani, deci ele nu au nea­părat un efect ime­diat.

Acum vin şi iţi răs­toarnă toate aceste val­ori în care tu ai cres­cut: nu mai este brânza bună, nu mai este oul bun, nu mai este carnea bună, nu mai e fasolea bună, nu mai e toată recolta agri­colă buna. Şi mă întreb eu: Ei, bine, dacă omul nos­tru a trăit sănătos până în jurul a 70 de ani – 80 de ani, cum poate veni omul acesta mod­ern cu atâta igno­ranţă să schimbe val­o­rile unui om care a reuşit să trăiasca cu atâta vital­i­tate în atâta muncă până acum? E sufi­cient să iei o sin­gură zi din vara unui ţăran de-al nos­tru, care stă 24 de ore cu coasa în mână şi trage cu tot efor­tul, bea apă asta de izvor şi măn­âncă ce poate şi el pe lângă cei 4, 5, 6 copii pe care îi are acasă şi îşi duce viata totuşi atât de sănătos şi plin de energie şi să vezi care este de fapt real­i­tatea lucrurilor.

Dar vine omul mod­ern cu tehnica lui şi întoarce lumea. Copilul nos­tru firav, copilul pri­căjit, bea coca-cola, poate dacă are un lapte la 3 zile, sau o săp­tămână, dar în mai tot restul tim­pu­lui este supus la cen­zura asta ali­men­tară, încât ajunge să fie la un moment dat ca un cobai al soci­etăţii. Ei vin cu tehnica asta, care chipurile îi pre­lungeşte viaţa, dar de fapt el îi scurtează viaţa, făcându-l rudă cu toate bolile posi­bile din lumea aceasta.

Pe lângă fap­tul că viaţa bietu­lui român îi este ata­cată, prin fabrici şi în uzine, în mine, in toate locurile aces­tea grele de muncă pe care le suportă săr­manul, i s-a mai adău­gat şi această sub­nu­tri­ţie, iar în tim­pul liber pe care îl mai are, cască gura la tele­vi­zor, o altă odraslă a mod­ernismu­lui, la cal­cu­la­tor, de unde îşi culege toate infor­maţi­ile min­ci­noase ca să îşi poată cârpi toată nenorocita asta de viaţă. Pe câtă vreme omul nos­tru de alta­dată – sănătos, voinic, cu casa lui, cu copiii, cu soţia lui, acolo săr­bătoreau sănătoşi şi feric­iţi zilele de duminici, săr­băto­rile mari: Paşti, Crăciun, Sfânta Maria, Boboteaza – în toata această vreme colab­ora creştinul cu harul lui Dum­nezeu pe pământ, care îl făcea pe om să trăiască în toata ener­gia şi spir­i­tu­al­i­tatea lui, într-o dimen­si­une reala a exis­ten­ţei.

Este greu să porneşti acum de la o cerc­etare mai amănun­ţită ca să îţi dai seama de unde şi încotro merge lumea aceasta în declinul ei şi pâna unde merge şi cât mai rezistă omul să duca povara aceasta, ca să mai poata avea o mul­ţumire sufletească în ceea ce face. Pen­tru că toate tend­in­ţele care vin asupra noas­tră nu au alt scop decât dis­trugerea şi pierzarea noas­tra ca spetă umana. Nu se mul­ţumesc numai să ne per­vertească sufle­tul prin patimi, ci vor să dis­truga cu ura şi orice suflare de viaţă. De acum omul să se aştepte la boli, la cat­a­clisme, cum a fost acum cu 100–200 de mii de oameni morţi în urma cutremu­ru­lui din Haiti, pen­tru că ei inten­ţionează să provoace o încăier­are între state, ast­fel încât, să izbuc­nească, fer­ească Dum­nezeu, un razboi mon­dial, prin care să dis­trugă cea mai mare parte din omenire.

Ceea ce este intere­sant este că toţi cei care par­tic­ipă la maşina aceasta de dis­trugere, nu îşi pun şi ei între­bări: cât vor mai trăi în fond, dacă dis­trug tot ce este în jur ca să trăiască numai ei ca neam? Până unde vor merge şi cât cred că vor trai? Căci întot­deauna groapa pe care o sapi altuia, tu cazi sin­gur în ea. Dar cu toţii vor cădea în ea, toţi care fac aceste greu­tăţi omenirii, întregii cre­aţii a lui Dum­nezeu, pen­tru că aici este ţinta.

(…)Eu am mai spus-o şi o repet: sin­gura solu­ţie este întoarcerea la tra­di­ţie şi ieşirea din soci­etatea aceasta mod­ernă, puţin câte puţin, aşa uşor. Să revenim la vechile obi­ceiuri ale strămoşilor noştri, la cul­ti­varea unui petic de pământ, pen­tru că şi firea însăşi ne va veni în aju­tor. Firea român­u­lui nu poate fi fal­si­fi­cată decât foarte greu, pen­tru că omul nos­tru are o fibră foarte sănaătoasă şi put­er­nică.

Extras din nterviul realizat de monahia Fotini, la 18 ianuarie 2010, de praznuirea Sfintilor Athanasie si Chiril

Sursa: atitudini.com