Când vine cineva la mine şi-mi spune că a trait o minune, mi-e ruşine să îi spun că este o prostie
Astea sunt infecţii şi am să vă spun de ce! Şi ortodoxia noastră astăzi trece printr-un proces de mutilare spirituală. Ce înseamnă mutilare spirituală?
Stăpânii valorilor spirituale nu vor să facă diferenţa între pietisme, adevăruri, sclifosisme şi invenţii. În genul: „Fiule!!! Ştiam că ai să vii!” sau „Tu ai o problemă mare!” Toată lumea are probleme. Este periculos să te joci cu astfel de fraze!!
Când vine cineva la mine şi-mi spune că a trait o minune, mi-e ruşine să îi spun că este o prostie şi îi spun să se mai roage până vine data viitoare. Iar atunci îi spun că dacă nu se repetă este o coincidenţă. Nu trebuie să o ia nici de rău şi nici de bine. Da, ce ce? Să nu îi dau nas să alunece în ridicol sau în prostie.
Însă, sunt lucruri care sunt adevărate!
Ieri a venit la mine un tânăr şi a povestit un lucru foarte interesant!
– Părinte, eu sunt un băieţaş! Aşa s-a exprimat când a stat de vorbă cu mine, era din Bucureşti şi avea drum în Moldova!
– Văd ca eşti macho!
– Nu părinte, sunt cutremurat acum! Cu doua nopţi înainte de a se întâmpla evenimentul acela nenorocit de la Clubul Colectiv unde au murit în foc toţi tinerii ăia, aveam de gând să mă duc şi eu. Şi am visat un foc mare şi două persoane necunoscute înfiorătoare, mi-au zis asa: „Vino la noi!” Şi eu parca am zis că am treabă. Nu am dat importanţă visului! Nu m-am mai gândit! Şi la câteva zile, să se întâmple această tragedie! Abia atunci m-am cutremurat, căci eu am visat ce s-a întâmplat acolo!
Da, i-am spus că este un semn de la Dumnezeu şi că trebuie sa înmulţească rugăciunea! Şi el a spus (să vedeţi ce înseamnă omul care nu are răutate în el):
„Ce credeţi? Că nu m-am rugat? Nu am spus nimănui, pentru că îmi era frica.
Dar de atunci spun Tatăl Nostru şi dimineaţă şi seara şi peste zi.”
Părintele Calistrat Chifan
Minunile le traim in fiecare zi. Cand nu le mai percepem si le consideram merite personale sau coincidente bizare, probabil suntem incercati si este de la sine inteles ce-ar trebui facut.
Cand un credincios ii spune duhovnicului pentru prima data ca a avut bucuria de a trai o minune, uneori e nevoie de mai multa dragoste, decat dojana. Nu vorbim de falsa piosenie, ci de nevoia delicata a credinciosului, de a vorbi despre un lucru pe care nu-l poate destainui nimanui. Cu cine sa vorbeasca, daca nu cu duhovnicul? Tocmai aceste destainuiri, il ajuta in sine si pe duhovnic, sa se roage, sa se induhovniceasca si sa se smereasca. Fiecare invata de la fiecare, si nimeni nu este desavarsit.
Odata, duhovnicul bisericii unde merg regulat, a reusit dupa multe eforturi sa aduca moastele sfintilor mucenici de la Niculitel. Au stat la noi doua zile, iar pentru biserica noastra care are hramul Sf Cuvioase Parascheva, a fost ceva peste putinta de exprimat in cuvinte. Odata cu alaiul, am mers si eu, sa ma inchin. Nimic deosebit! In noaptea aceea am avut un vis pe care n-am sa-l povestesc fiindca nu face obiectul discutiei. Dimineata, m-am grabit sa ma mai inchin odata, manat pe de o parte de gandul de a multumi pentru ceea ce primisem in vis de la unul dintre cei patru, dar si dintr-o oarecare curiozitate, fiindca in principiu nu stiam despre nici unul dintre ei cum arata in icoana… Cand l-am vazut intre cei patru pe Sf. Zotic, a fost ca si cum am recunoscut pe cineva de care ma despartisem ceva mai devreme… Totusi, pana aici, nimic nefiresc. Am plans de bucurie in inima mea de pacatos, si mi-am vazut de drum. La doua saptamani dupa eveniment, era o perioada de spovedanie, si m-am prezentat si eu. Printre altele i-am multumit Parintelui pentru ca ne-a fericit cu niste sfinti atat de mari, iar sfintia-sa a dorit sa inteleaga mai clar de ce spun asta. Atunci i-am povestit pe scurt intamplarea, si m-am simtit extrem de incurcat cand am vazut ca de fapt, el imi multumeste pentru ce i-am spus, fiindca tocmai trecuse dupa aceea prin foarte grele incercari, iar marturisirea mea era un raspuns la nedumerirea lui!… Pentru mine insa, adevarata minune legata de visul din acea noapte avea sa vina abia dupa vreun an, departe de tara, cand „intamplator” am aflat o veste care m-a coplesit de bunatatea sfintilor lui Dumnezeu!
Sufletul omului nu-l stie nimeni. Sa nu strivim nadejdea si bucuria celui care cauta pacea si o urmeaza pe ea…