Dumnezeu a tăcut 400 de ani: AȘTEPTAREA din Ajunul Crăciunului…

Cand ne gandim la un cuplu biblic, de Crăciun, cu siguranta ni-i aducem in minte pe Iosif și Maria. Dar există un alt cuplu în narațiunea Crăciunului… De fapt, el apare chiar înaintea Nasterii lui Iisus…

Dumnezeu a ramas tacut timp de 400 de ani. Nu apare nimic in Scriptura. Nu mai apare nicio profeție. Nu mai există viziuni. Doar așteptarea lui Mesia. 400 de ani!

Un articol de KSLCatalin: pornit de la insemnarile cercetatorului, istoricului si arheologului biblic Wayne Stiles.

Apoi, Dumnezeu a vorbit unui bătrân din Ierusalim. Dumnezeu ramasese tacut, de asemenea, si cu Zaharia și Elisabeta. Ei erau în vârstă și nu aveau copii. Ei s-au rugat ani de zile. Dar, nimic…

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune, insa, ca acestia erau neprihăniți înaintea Sa, fără pată în Legea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, casa lor, ramasa fără copii, nu avea drept cauza necuratia. Cu toate acestea, timpul in care Dumnezeu a fost așteptat sa vina, parea ajuns intr-un punct in care totul devenise imposibil.

Așteptarea nu i-a facut, insa, mai mici intre oameni. Asa cum s-a intamplat cu femeia insarcinata, au fost preamariti in așteptarea lor… Dumnezeu a avut ceva special planificat pentru ei. Și pentru noi.

Timpul de asteptare a lui Dumnezeu, il face pe om sa se simta ca și cum Dumnezeu l-a uitat. Asa s-a intamplat cu Zaharia și Elisabeta. Au ramas credincioși, și totuși Dumnezeu a rămas tăcut, ani de zile.

Numele acestui cuplu avea sa-si capete insa, prin aceasta asteptare credincioasa, valoarea sa extraodinara. Zaharia însemna: „Dumnezeu își amintește”, iar Elisabeta însemna: „Dumnezeul promisiunii mele”. Impreuna, in asteptarea credincioasa, numele lor ajunsesera sa insemne: „Dumnezeu își amintește promisiunea”. Dar care promisiune?

Ca preot, lui Zaharia ii venise randul sa intre în templu și sa ardă tămâie. Spre surprinderea lui, cineva apare dintr-o dată: „Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan.” (Luca 1: 11-13).

Acesti parinti sterpi vor avea în mod minunat un fiu, Ioan Botezătorul, care ii va conduce pe oameni la Mesia, Iisus Hristos.

Trei legăminte se implineau, dintr-o data, într-o singură persoană. Dupa Nasterea lui Ioan, Zaharia explică prin inspirație divină cum Dumnezeu si-a adus aminte de Legămantul Său; de fapt, cum Dumnezeu si-a adus aminte de toate cele trei legăminte necondiționate, din Vechiul Testament.

Legamantul Dumnezeului lui Avraam, care i-a promis acestuia din urma pamant, urmasi si binecuvântari (Facere 12: 1-3).

Zaharia a spus: „ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt; De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru” (Luca 1: 72-73).

Legamantul Dumnezeului lui David i-a promis acestuia din urma, că unul din casa sa va sta pe tronul său in Ierusalim și va domni peste o împărăție veșnică (2 Regi 7:16).

Zaharia a spus: „Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său” (Luca 1:69).

Noul Legământ al Dumnezeului lui Israel i-a promis acestuia din urma un Legământ Nou, care sa înlocuiasca Legământul mozaic și sa aduca iertarea păcatelor (Ieremia 31:31; Evrei 8: 6-13).

Zaharia a spus: „Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor” (Luca 1:77).

Sensul numelor lui Zaharia si Elisabeta ajung sa se regăseasca, acum, în cuvintele bătrânului:

„Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt” (Luca 1:72).

Într-adevăr, Dumnezeu Si-a adus aminte de Legămantul Său! Fiul lor, Ioan, i-a adus pe oameni la Hristos, Cel Care va îndeplini toate promisiunile. Dumnezeu nu a uitat…

„Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă”, ne aminteste Petru (2 Petru 3: 9). Iar cand se spune „cum cred unii”, se referă la cei care ii cer lui Dumnezeu minuni dupa calendarul lor, si nu al Lui.

Zaharia și Elisabeta erau atât de batrani, incat probabil renunțasera la speranța de a mai avea un copil. Chiar dacă acest cuplu în vârstă trecuse, insa, de momentul în care promisiunea lui Dumnezeu sa mai poata deveni realitate, amandoi au rămas „drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului” (Luca 1: 6).

Sa luam aminte: „intârzierea” lui Dumnezeu nu demonstreaza nepasarea Lui. El are ceva special planificat pentru noi, iar Dumnezeu, tocmai prin asta, își amintește si-Si respecta promisiunile Lui.

17. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim.
18. Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi.
19. Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20. Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde,
21. Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.
22. Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum.
23. Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.
24. Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede?
25. Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare.

Dumnezeu a tacut 400 de ani, intr-adevar, dar sa ne gandim ce a insemnat aceasta pentru lume: ASTEPTAREA de dinaintea Nasterii Domnului, concentrata in sfanta Ajunare de astazi, a Bucuriei nemasurate a Craciunului…
KSLCatalin (pornind de la insemnarile cercetatorului, istoricului si arheologului biblic Wayne Stiles).
(Foto: Elisabeta si Maria – pictura din Biserica Sfantul Ioan Botezatorul din Ein Kerem – locul sau de nastere)

Sursa: Lacasuri Ortodoxe