Argumente privind imposibilitatea reîncarnării

Binecuvantatele de Dumnezeu moaste se mentin fara sa se descompuna prin energia necreata a harului divin, fiind facatoare de minuni si raspandind buna mireasma. Rezistente de mii de ani (in unele cazuri), ele vorbesc in felul lor de adevarul Invierii si de legatura cu acelasi suflet. „De aici rezulta imposibilitatea sufletului de a mai fi avut si alte trupuri pe pamant, caci nenestricaciunea Sfintelor Moaste este lucrarea directa a harului impartasit de Mantuitorul Hristos, pentru Care sfantul s-a jertfit si a murit, si nu urmare a unor pretinse reincarnari” (Pr. Vasile Sorescu in cartea „Sfarsitul lumii in perspectiva profetiilor biblice”).

Referitor la aceasta teorie contrara dogmelor crestine, Parintele Conf. Univ. Dr. Vasile Sorescu isi exprima in mod sistematic punctul de vedere, considerand necesara combaterea reincarnarii pentru a intelege in deplinatate invatatura crestina despre sfarsitul vietii si al lumii.

Potrivit teoriei reincarnarii, dupa moarte sufletul nu este judecat, ci revine pe pamant si ocupa un corp nou, fie al unui animal, fie al unui alt om, pana ajunge la purificare. Aceasta idee este foarte veche, fiind raspandita din antichitate printre popoarele pagane. Astazi, propagarea ei s-a facut mai ales prin influenta hinduismului si a budismului. In mod esential, „diferentele fundamentale intre religiile orientale si crestinism pot fi reduse la doua:

-lipsa unui Dumnezeu personal;

-lipsa invierii trupului, ca posibilitate si urmare a Invierii lui Hristos.

Si, de aici, la toate religiile indiene exista invatatura despre transmigratia sufletelor, metempsihoza sau reincarnare” (Pr. Prof. Dr. Ion Popescu in cartea „Ortodoxia in fata ereziilor contemporane”). Adeptii teoriei spun ca prin ea s-ar explica atat nedreptatile, cat si suferinta oamenilor.

Ideea reincarnarii a patruns adanc in lumea occidentala unde, prin practica hipnozei regresive, se sugereaza celor hipnotizati tot felul de pretinse amintiri dintr-o viata anterioara. Dar hipnotizatorii de mare clasa, ca si unii psihologi, au aratat ca in cazul acestor regresii cei hipnotizati relateaza de fapt intamplari uitate din copilarie, citite in carti sau vazute in filme, precum si intamplari sugerate in transa. Relatarile facute de catre unele persoane despre locuri si intamplari din trecut, care se pot verifica, nu sunt neaparat amintiri dintr-o viata anterioara, ci sunt descoperiri demonice asemenea informatiilor spiritiste. Chiar ocultistii arata ca „majoritatea intamplarilor relatate ce par a oferi evidenta reincarnarii, ar putea fi cazuri de posedari demonice”.

Biserica a combatut de la inceput ideea reincarnarii care patrunsese in Orient prin ereticii manihei. Apoi, la Sinodul V Ecumenic din anul 553 de la Constantinopol, care a condamnat teoria preexistentei sufletelor (apropiata de teoria reincarnarii) sustinuta de Origen, s-a continuat demersul impotriva acestei idei cu bataie mai lunga, care urmarea desfiintarea Invierii.

In mod deosebit, trei sunt dogmele crestine care resping total posibilitatea reincarnarii:

1. Prima se refera la invatatura Bisericii despre Inviere. Mantuitorul a Inviat cu acelasi trup cu care a fost rastignit, caci chiar si dupa Inviere purta urmele pripoanelor si ale sulitei care L-a impuns in coasta. De aceea Domnul a zis lui Tomn: „Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios” (Ioan 20, 27). Deci si noi vom invia cu acelasi trup cu care am trait pe pamant. Ori daca ar fi reincarnare, sufletul cu care trup ar invia?

2. A doua dogma este cea a rascumpararii prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Intrupat. Ca sa fim mantuiti a trebuit sa vina Fiul lui Dumnezeu pe pamant. Sfantul Apostol Pavel spune: „Vrednic de credinta si de toata primirea e cuvantul ca Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cel pacatos, dintre care cel dintai sunt eu” (I Timotei 1, 15). Deci nu reincarnarea succesiva ne mantuieste, ci Iisus Hristoss prin Intruparea, Moartea, Invierea si Inaltarea Sa. Iar mantuirea subiectiva se realizeaza prin harul divin, credinta si fapte bune, in Biserica. Despre aceasta ne poate incredinta  si realitatea mantuirii talharului de pe crucea din dreapta Mantuitorului. Nu el s-a curatit de „karma rea” a pacatelor, ci a fost curatit de pacate de catre Mantuitorul prin harul divin.

3. A treia dogma se refera la invatatura Bisericii despre Judecata. Sfanta Scriptura afirma: „E randuit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea sa vina judecata” (Evrei 9, 27); „Noi trebuie sa ne infatisam inaintea judecatii lui Hristos, ne invata tot Sfantul Apostol Pavel, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut in trup, ori bine, ori rau” (II Corinteni 5, 10).

 Dupa judecata particulara din ziua a patruzecea dupa moarte, sufletul este randuit ori in rai, ori in iad si nu se poate trece dintr-o parte intr-alta (potrivit Luca 16, 26). Faptul ca omnul este persoana, si deci nu se poate uita  niciodata pe sine, exclude de asemenea posibilitatea reincarnarilor succesive.

De aceea, in legatura cu Invierea, cu sens al existentei, Parintele Prof. Dr. Dumitru Staniloae marturisea urmatoarele: „Daca nu exista Inviere, nu mai putem vorbi despre un Dumnezeu personal, oamenii nu mai au niciun sens pe pamant, lucrurile chiar ar fi lipsite de sens. Totul ar fi plin de intuneric. Invierea a adus toate aceste sensuri. Stiinta nu da niciun sens, cunoscand lumea aceasta. Logica este numai credinta in Inviere. Numai cine admite Invierea gaseste o logica in toate. Asa ca suntem siliti de mintea insasi sa admitem faptul minunat al Invierii…

Ce pacat ca mai sunt astazi oameni care cred in pierderea in neant a existentei umane la moarte sau reincarnare! Ce sens ar putea fi in aceasta? N-ar fi niciun sens, s-ar pierde identitatea existentei. Mama mea nu ar mai fi mama mea. Unde mai este iubirea? Cand iubesti pe cineva, doresti ca el sa fie vesnic, dar acceptand reincarnarea, am anula iubirea. Iubirea intre oameni este sustinuta numai de valoarea pe care o are unul pentru celalalt si care este o valoare vesnica. Iar valoarea vesnica a oamenilor este pusa in lumina de Inviere. Cum m-as putea impaca cu gandul ca mama mea a fost pisica sau va fi pisica? Cum sa mai iubesc eu asa ceva? Mama lui Iisus Hristos nu ramane Maica Domnului pe veci? Fara Inviere nu mai este nicio siguranta. Toate se clatica. Reincarnarea este cea mai idioata dintre zapacelile aceste lumi.

Valoarea persoanei depinde de vesnicia ei, iar vesnicia depinde de Invierea Domnului. Prin reincarnare sunt toate lipsite de valoare. Nu mai este nimic fundamental. Trebuie sa existe un fundament superior al existentei, un fundament care nu este supus legilor.

Pr. Cornel Dragos – Dincolo de moarte