Bătrâna care nu putea muri – ”Nu cumva este certată cu cineva şi nu s-a împăcat?” (poveste reală)
În vara anului 1935, când părintele Paisie era în Mănăstirea Slatina, Fălticeni, a pornit peste munte cu ucenicul său, spre schitul Rarău. După patru ore de mers, a ajuns într-un sat mic, situat chiar sub muntele Rarău, numit Slătioara.
Iată că îi iese o femeie înainte:
-Părinte, este aici aproape o femeie bătrână, care de trei zile se chinuie cu moartea şi nu poate muri. Veniţi, vă rog, să-i citiţi o rugăciune, că tare se chinuie!
Cum a intrat părintele în casă, s-a uitat la bătrâna care era în agonie, i-a citit molitfa de darea sufletului, apoi a întrebat pe cei din casă:
-Nu cumva bătrâna este certată cu cineva şi nu s-a împăcat?
-Ba da, părinte, răspunde fiica ei, este sfădită cu o femeie din sat şi aceea n-a vrut s-o ierte.
-Chemaţi pe femeia aceea încoace!
Cum a venit, părintele i-a spus:
-Stai în genunchi lângă bătrână, ia-i mâna în mâinile tale şi zi-i din toată inima: „Iartă-mă, mătuşă, şi Dumnezeu să te ierte!”, apoi sărută-i mâna!
Cum a rostit femeia cuvintele de iertare şi i-a sărutat mâna, îndată sufletul bătrânei s-a despărţit de trup.
Atunci părintele a zis:
-Iată de ce nu putea muri bătrâna! Sufletul ei aştepta iertarea şi împăcarea ca să poată vedea pe Dumnezeu!
Arhimandrit Ioanichie Bălan
Extras din ”Istorioare duhovniceşti”, Ed. Mănăstirea Sihăstria
