Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsa, cele despre care îngerul a strigat: „Vai de cei ce traiesc!”

În convorbirile sale, Staretul Nectarie nu o data a prevestit timpurile grele care aveau sa vina curînd, pregatindu-si fiii duhovnicesti pentru încercarile viitoare. Cu mult timp înainte de revolutie, Domnul i-a descoperit vederea catastrofei ce avea sa fie. Odata, Parintele Nectarie i-a destainuit lui Serghie Nilus ca cineva dintre calugari (nu el însusi) a avut un vis deosebit. Era ca si cum mergea spre Usile Împaratesti, iar acolo i se arata imaginea fiarei apocaliptice. Monstrul si-a schimbat de trei ori înfatisarea, ramînînd însa aceeasi fiara.

Chiar dupa revolutie, Staretul Nectarie a povestit aceasta vedenie, pe care o avusese un monah cu mult timp înainte de razmerita. Sezînd în pridvorul chiliei sale el a vazut deodata ca totul a disparut: si casele, si copacii si în locul lor, pîna la cer, siruri de sfinti; iar între rîndul de sus si cer ramasese un spatiu foarte mic. Si monahului i s-a descoperit ca atunci cînd acest spatiu se va umple va veni sfîrsitul lumii. „Iar spatiul era deja foarte mic”, a spus Staretul.

Devreme, înca din 1910, Nilus a consemnat alte cuvinte proorocesti ale Staretului despre ceea ce vazuse în vis. „Acest vis a durat aproape toata noaptea, spunea Parintele Nectarie. Nu pot sa va relatez toate detaliile, caci ar dura prea mult. Iata esentialul: vad o cîmpie imensa, unde are loc o batalie cumplita între nenumarate gloate de apostati si o mica oaste de crestini. Toti apostatii sunt foarte bine înarmati si duc lupta dupa toate regulile stiintei razboiului; crestinii sunt însa fara arme. Eu, cel putin, nu vad la ei nici o arma. Si deja se poate ghici, spre îngrozirea mea, deznodamîntul acestei lupte inegale: survine momentul biruintei totale a gloatelor de apostati, deoarece dintre crestini nu a mai ramas aproape nimeni.

Îmbracati sarbatoreste, apostatii, împreuna cu sotiile si copiii lor triumfa si deja sarbatoresc victoria”¦ Deodata, un grup neînsemnat de crestini, printre care sunt femei si copii, executa un atac neasteptat împotriva apostatilor si într-o clipa imensa cîmpie de lupta se acopera de trupurile ostii atee si toata nenumarata adunatura este nimicita si, pe deasupra, spre uimirea mea, fara ajutorul vreunei arme. Si l-am întrebat atunci pe un ostas crestin, ce statea lînga mine:

-Cum ati putut înfrînge aceasta nenumarata oaste?

-Dumnezeu ne-a ajutat! a fost raspunsul.

-Dar cu ce? întreb eu. Doar nu ati avut nici un fel de arme.

-Cu ce s-a nimerit, a raspuns osteanul. Cu aceasta s-a sfîrsit visul meu”, a încheiat Staretul.

Cînd un frate a fost certat de fata cu Parintele Nectarie pentru pasiunea sa de a aduna carti, acesta, spre tulburarea multora, l-a încurajat: „Curînd va fi o foamete de carti duhovnicesti, nu se vor putea procura carti duhovnicesti. Este bine ca el îsi face o biblioteca duhovniceasca, un tezaur duhovnicesc. Ea va fi foarte, foarte folositoare”.

Si mai departe a povestit despre vedenia catastrofei, descoperita vederii lui duhovnicesti: „Timpurile grele vin chiar acum. În lume a sosit numarul sase si vine numarul sapte. Vine veacul tacerii. Vei tacea, vei tacea, spunea Staretul si lacrimile i se rostogoleau pe obraji”¦ si iata, Măria Sa nu va mai fi el însusi, cîte umilinte nu va îndura”¦ Anul 1918 va fi si mai greu: Măria Sa şi toată familia vor fi ucişi. Da, acest împărat va fi mare mucenic”, confirma el.

Staretul s-a dus la el în chilie si vreun ceas si jumatate s-a rugat acolo. Dupa rugaciune a iesit concentrat, a luat de mîna pe fiul sau duhovnicesc si i-a zis: „Eu stiu foarte multe despre tine, dar nu orice cunostinta îti va fi de folos. Va veni foamete, vei flamînzi”¦ va veni timpul cînd si manastirea noastra va fi distrusa. Si atunci cred ca voi veni si eu în sat la voi. Atunci sa ma primiti, pentru dragostea lui Hristos. Sa nu ma refuzati. Nu voi avea unde sa ma duc”.

Nina D., prin anii „˜20, l-a întrebat pe Staretul Nectarie:

-Se spune ca toate semnele celei de A Doua Veniri s-au împlinit”¦

-Nu, nu toate, – a raspuns Parintele. Desigur si cei ce au o vedere simpla observa ca multe se împlinesc, dar celor duhovnicesti li se descopera mai înainte. Biserica era un cerc imens în întreg orizontul, iar acum este un cerculet. Iar în ultimele zile înainte de venirea lui Hristos ea îsi va pastra acest chip: un singur episcop ortodox, un singur preot ortodox, un singur laic ortodox. Eu nu îti spun ca nu vor mai fi biserici, dar Ortodoxia se va pastra doar în acest chip. Tu ia aminte la aceste cuvinte, si întelege ca asa va fi în întreaga lume.

Si monahia Nectaria l-a întrebat pe Staret despre sfîrsitul lumii. El a raspuns: „De ce ma întrebati pe mine, cel cu minte marginita? – mergeti la monahii din Optina. Sunt oameni care se ocupa cu cercetarea semnelor sfîrsitului lumii, dar nu se îngrijesc de sufletele lor. Oamenii nu au nici un folos daca stiu timpul celei de A Doua Veniri. „Privegheati si va rugati” (Matei 26, 41), a spus Mîntuitorul. Înseamna, deci, ca nu trebuie sa ghicim evenimentele. La timpul lor toate vor fi descoperite. Toate acestea vor fi, dar acestea sunt o mare taina. În zilele lui Noe, Dumnezeu, timp de o suta de ani, a spus ca va fi potopul, dar oamenii nu au crezut, nu s-au pocait, si dintr-o multime de oameni s-a gasit doar un singur drept cu familia lui. Asa va fi si la venirea Fiului Omului” (Matei 24, 37).

Multi, cunoscînd darul proorocesc al Parintelui, îl întrebau: „Ce ne asteapta pe noi?” Staretul Nectarie raspundea: „Sfîntul Serafim a prevazut revolutia si schisma bisericeasca, dar spunea: Daca în Rusia se vor pastra doar cîtiva credinciosi ortodocsi, Dumnezeu o va milui; iar noi avem astfel de drepti. Oamenii aveau presimtirea unor catastrofe sociale. Toate acestea se simt prin instinct, precum furnicile. Dar credinciosii nu au pricini sa se teama, caci pe ei îi ocroteste harul.

În ultimele timpuri, credinciosilor li se vor întîmpla aceleasi lucruri care li s-au întîmplat Apostolilor înainte de Adormirea Maicii Domnului. Fiecare credincios, oriunde ar fi, va fi adus pe nori în Corabia-Biserica. Doar cei ce se vor afla în ea vor fi mîntuiti”.

Si nu o data repeta: „Tineti cu tarie Ortodoxia… Noi traim acum timpuri însemnate în Apocalipsa, cele despre care îngerul a strigat: „Vai de cei ce traiesc!” – înainte de venirea lacustelor. „Istoria ne arata ca Dumnezeu conduce popoarele si da lectii de morala întregii lumi”. Viata sociala se masoara cu anii, secolele, mileniile, dar principalul este: „A fost dimineata, a fost seara, ziua întîi” (Facerea 1, 5).

„Va veni ziua rugaciunilor – învata Staretul pe fiii sai duhovnicesti. În timp ce lucrezi, spune rugaciunea lui Iisus: mai întîi cu buzele, apoi cu mintea, apoi ea singura trece în inima”.

Si le dadea o rugaciune compusa de el însusi, pe care le poruncea sa o învete pe de rost: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care vei veni sa judeci viii si mortii, miluieste-ne pe noi pacatosii, iarta caderile noastre în pacat din aceasta viata si ne acopera pe noi de fata antihristului în pustia tainica a mîntuirii Tale”. Si facea o observatie: „Cele mai grele dureri ale noastre sunt asemenea întepaturilor insectelor, în comparatie cu durerile veacului ce va sa fie”.

Despre viitorul Rusiei prezicea ca peste ani de încercari ea se va trezi si nu va fi bogata materialiceste, dar va fi bogata cu duhul, si la Optina vor fi din nou sapte luminatori, sapte stîlpi. Cu putin timp înainte de revolutie, Staretul îi spunea lui Serghei Nilus: „Atîta timp cît se mai mentine la Optina staretismul fagaduintele lui se vor împlini. Cînd vor sigila „bordeiele” staretesti si vor pune lacate la usi, atunci te vei putea astepta la toate”. Si iata ca acele timpuri au venit”¦

Sfantul Nectarie de la Optina

Extras din ”Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum”, Ed. Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2004