Despre Botez – „lipsa Botezului complet este un handicap spiritual”

Lumea fierbe. La propriu. Focare de război și interesele celor mari în anumite zone geografice, dorința de a deține cât mai mult controlul și de a administra cât mai multe bogății, ne-a adus în pragul crizei majore pe care omenirea o traversează astăzi. Atacurile la adresa Bisericii Ortodoxe s-au înmulțit, iar schimbarea normelor, legiferarea anormalului, permiterea în numele corectitudinii politice a unor manifestări considerate de la apariția Fiului lui Dumnezeu pe Pământ ca fiind păcate, duc la răsturnarea, la negarea legilor divine.

Se glumește astăzi înclusiv despre Botez, cea mai veche Taină. Este un atac chiar la temelia creștinătății. Căci, cum spunea Părintele Sofian, „prin taina Botezului, cel care se botează devine fiu al lui Dumnezeu prin har, este frate cu Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt: Iată, voi sunteți frații Mei și prietenii Mei, spune Apostolul Ioan. Prin botez fiecare credincios devine mădular al Bisericii și este unit cu Trupul lui Hristos, formând întreaga mulțime a credincioșilor. Capul acestui trup duhovnicesc este Iisus Hristos, iar cel botezat este fiu al lui Dumnezeu și face parte din acest Trup tainic al Mantuitorului Hristos. Ușa de intrare în creștinism este Botezul. Cine nu se botează, nu are parte de veșnicia creștină, veșnicia în lumină și bucurie, asa cum ne descrie Mantuitorul viața de dincolo. Este o viață de mare fericire pentru toți care ajung să moștenească Împărăția cea de sus.”

Astfel, o discuție foarte interesantă cu părinții de la Muntele Athos, a fost cea legată de Taina Sfântul Botez, cel prin care trec toți creștinii ortodocși, și care reprezintă dedicarea completă și necondiționată voii lui Dumnezeu, reprezentat prin Sfânta Treime.

Verbul a boteza provine din grecescul baptizo, care înseamnă scufundare, afundare. Când Sfântul Ioan boteza în apele Iordanului, cei care primeau botezul erau scufundați imediat după ce își mărturiseau păcatele. Adică erau scufundați în apă, nu stropiți cu apă, ceea ce ne trimite cu gândul la faptul că un botez corect este cel prin afundare totală și nu prin stropire, care este o acțiune parțială, o adaptarea lumească la o practică lăsată de Dumnezeu pe Pământ. De-a lungul timpului însă, unele fracțiuni creștine, plecate din Adevăr cu secole în urmă, au început schimbarea Sfintelor Taine, care reprezintă, în fapt, AND-ul credinței noastre, printre care și Taina Botezului. Noul„botez” aproape că a fost redus la stadiul de tradiție din cea de Sfântă Taină. Aceste practici se regăsesc, din păcate și în Ortodoxie, fiind cauzate de preluarea obiceiurilor unor credințe convergente, mai ales în anumite zone din Ardeal. Mai mult, ca nu cumva să răcească copilul, la insistențele mamei ori a bunicilor, părintele cedează presiunilor, iar pruncul abia dacă este stropit cu apă sfințită.

Mă frământa de ceva vreme o chestiune legată de botezul meu, realizat în apartamentul în care am crescut, fără afundare, doar prin stropire. Am fost un caz special, s-a ales această variantă a săvârșirii Botezului pentru că nașul meu era pilot pe avioane supersonice, iar intrarea în Biserică, cu toată escadrila după el, l-ar fi trimis, negreşit, la retestarea psihologică pentru că a înfăptuit „acțiuni mistice”. Cu alte cuvine, la acea vreme, s-a făcut tot ceea ce se putea face.

– Botezul tău, zise părintele, chiar dacă s-a făcut în apartament și prin stropire, este unul cât se poate de valid. Dar, atâta timp cât nu ai fost scufundat integral, întreaga ta existență este vulnerabilă și expusă atacurilor demonilor. Platoșa Botezului nu te apără suficient. Ai avut de-a lungul timpului diferite tentații?

– Diferite? Am fost încercat de toate tentațiile și fobiile posibile. Însă nu prea le-am rezistat.

– Așa se manifestă Botezul făcut pe jumătate. Deși este recunoscut și valid, acesta nu se manifestă cum ar trebui. Pentru un om care merge la Biserică de Paști și de Craciun, este suficient, dar este exclus să faci performanță duhovnicească. Este ca și cum ai pune un olog să facă performanță în atletism. Nu poți excela în rugăciune, în virtuți, în nimic, doar supraviețuiești. Lipsa Botezului complet este, practic, un handicap spiritual, invizibil la prima vedere, dar cu grave efecte de ordin duhovnicesc.

– Parinte, din ce știu, Botezul se realizează o singură dată în viață.

– Așa este și așa trebuie să rămână! Dacă vrei însă mai mult decât o cursă șchiopătând, de te cheamă Biserica mai mult de două ori pe an, trebuie să faci ce a rămas nefăcut sau ce nu a fost făcut cum trebuie.

– Ce ați face, părinte, în locul meu?

– Aș repeta urgent și fără semne de întrebare ceea ce nu s-a făcut cum trebuie din Taina Sfântului Botez. Am văzut destui oameni botezați necorespunzător și stiu ce vorbesc.

– Dar preoții ortodocși care încă practică Botezul prin stropire, ce ar trebui să facă?

– Aceștia ar trebui să conștientizeze efectele de ordin duhovnicesc rezultate din Botezul incomplet de care vor da socoteală cândva și să revină urgent la autentica practică ortodoxă.

– Multumesc, părinte, pentru toate!

Ce a urmat este lesne de înțeles, Botezul petrecându-se în Sfântul Munte Athos, în mare, ca în primele veacuri creștine. Duhovniceşte vorbind, mărturisesc cu toată ființa că nu se compară starea de botezat parțial cu cea de botezat pe de-a-ntregul. În primul rând o serie de vechi ispite și-au pierdut forța. Totodată, claritatea înțelegerii unor lucruri a crescut exponențial. Păcatul este mult mai ușor de identificat și ai deja forța necesară evitării lui într-o măsură sporită. Gândurile sunt privite cu mai mult discernământ, ocazie cu care ispitele venite prin gânduri sunt mai ușor identificate și, în consecință, înlăturate sau evitate.

În discuțiile purtate cu alte persoane, minciunile și exagerările din spatele vorbelor devin perceptibile, aproape vizibile. Starea de stabilitate a întregii ființe este incomparabilă cu starea precedentă Botezului, în sensul că aspectele negative, vorbele altora, acțiunile celorlalţi îndreptate asupra mea, nu mă mai afectează în așa mare măsură. Dar cel mai mare câștig cred că este acela al clarității vizualizării propriilor păcate, la un nivel de înțelegere pe care nu bănuiam că îl voi avea. Dacă recomand refacerea Botezului acolo unde nu a fost făcut corespunzător, complet? Cu siguranță da, dar cazurile trebuie cercetate cu foarte multă atenție, discutate cu preotul duhovnic, ca nu cumva această acțiune să provoace rău, repetându-se nejustificat, cunoscându-se faptul că botezul se face doar o dată în viață.

Fragment din cartea Cu picioarele pe pământ,  ediție extinsă,  autor Ionuț RITEȘ,  care va fi lansată în curând cu binecuvântarea părinților de la Chilia Buna Vestire din Sfântul Munte Athos.

Sursa: marturieathonita.ro