Genova: moaştele şi tipsia Sfântului Ioan Botezătorul

Ca vizitator ortodox al superbelor catedralelor catolice din Italia, ai inevitabil o mare nedumerire: constaţi că în toate prezentările lăcaşurilor de cult, chiar şi în planurile de la intrare, sunt indicate cu lux de amănunte operele de artă şi detaliile arhitecturale ale edificiului, menţinonându-se în treacăt sau deloc sfintele relicve, în care totuşi Italia este extrem de bogată, mai ales din vremea Cruciadelor. Ca exemplu, în pliantul de la Muzeul Tezaurului din Genova scrie: Braţul Sfintei Ana – un relicvariu preţios de arta bizantină din secolele 11-12. Atât. Oare să înţelegem de aici că ne vom afla chiar în faţa sfintelor moaşte ale Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, mai ales că preţiosul odor de aur bizantin se află în muzeu şi nu în catedrală, spre închinare? Şi totuşi aşa este, aici se află braţul Sfintei Ana! Şi nu numai…

Despre Republica Genoveză s-a vorbit mult în istorie, pentru că în Evul Mediu a fost atât de puternică încât avea controlul complet asupra Mării Tireniene, precum şi colonii în Orientul Mijlociu, Marea Neagra, Sicilia, Sardinia, Africa… Se ştie însă mai puţin despre faptul că, în perioada lor de glorie, genovezii au adus acasă ca “pradă de război” şi multe moaşte sau odoare sfinte, pe care este posibil ca astfel să le fi ferit de la distrugere în locurile în care le-au aflat.

În anul 1098, bunăoară, moaştele Sfântului Ioan Botezătorul au fost aduse din Mira în Genova de către Gugliemo Embriaco şi, în scopul adăpostirii lor, a fost construită o capelă în interiorul catedralei din centrul oraşului, ridicată anterior, prin secolul al 9-lea, pe locul unei basilici din secolul al 6-lea închinate Sfântului Mucenic Lavrentie (San Lorenzo). Sf. Ioan Botezătorul a devenit de atunci patronul oraşului, sărbătoarea genovezilor fiind 24 iunie. Ca vizitator, dacă nu ai informaţia precisă, poţi trece liniştit pe lângă moaştele Înaintemergătorului Domnului, aflate în capela din stânga intrării, pentru că, în noianul informaţiilor despre operele de artă din biserică, “amănuntul” acestei prezenţe trece neremarcat (este marcată doar capela, construită între anii 1492-1608, dar catedralele catolice pot avea mulţime de capele în interior).

Tezaurul Catedralei San Lorenzo a început să fie constituit în secolul 12 şi s-a îmbogăţit tot mai mult în secolele de glorie ale Republicii Genoveze, cuprinzând obiecte de mare valoare artistică, istorică şi religioasă. Totuşi, puţine dintre ele se pare că se mai păstrează până astăzi, când Tezaurul a devenit insituţie privată şi este adăpostit într-o construcţie specială, nouă, în lateralul catedralei. Taxa de intrare merită cu prisosinţă plătită, pentru că aici vom găsi, pe lângă obiecte de cult catolic din metale preţioase, de mari dimensiuni, şi relicve creştine cu totul impresionante:

• Tipsia pe care a fost pus capul Sfântului Ioan Botezătorul, atunci când a fost adus regelui Irod. Este un platou de calcedonie (cuarţ de culoare schimbătoare). Această piesă destul de rară este de un mare rafinament, ceea ce justifică prezenţa ei pe masa unui rege. Cadrul de aur şi capul central din email au fost adăugate la începutul secolului al 15-lea, într-un atelier din Franţa.

• “Crucea lui Zaharia”, o cruce bizantină conţinând un fragment din lemnul Sfintei Cruci, folosită de către arhiepiscopii genovezi în ceremoniile de investire a noilor dogi.

• Un relicvariu circular cuprinzând spini din coroana de spini a Mântuitorului.

• Un relicvariu cuprinzând o şuviţă din părul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

• Mâna Sfintei Ana, mama Fecioarei Maria.

• Mâna Sfântului Iacob.

• Moaştele Sfântului Mucenic Lavrentie, în statuia-relicvariu de la intrarea în muzeu.

Principalul exponat al acestui muzeu – din punctul de vedere al organizatorilor – şi simbolul tezaurului genovez este însă o cupă hexagonală, din sticlă de culoare verde, adusă la Geneva ca pradă de război după cucerirea Cezareii, în anul 1101, şi despre care se susţine că ar fi, conform tradiţiei catolice, chiar Sfântul Graal, vasul în care ar fi fost adunat sângele lui Iisus, şi, în acelaşi timp, relicvă de la Cina cea de Taină.

Pelerinul creştin-ortodox va descoperi cu uimire că în Italia se poate închina la morminte cuprinzând sfinte moaşte a cel puţin 7 apostoli: Sfinţii Petru şi Pavel – martirizaţi la Roma, precum şi Sfinţii Apostoli aduşi de cavalerii cruciaţi din diverse părţi ale lumii, de pe unde i-a aflat încheierea lucrării de propovăduire a Cuvântului Domnului: Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti Marcu, Matei şi Luca, Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Apostol Toma. Iar aflarea de către noi la Veneţia a moaştelor unui prooroc – Sf. Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul – a reprezentat o bucurie în plus!

Italia creştină merită cu adevărat cercetată, acestea fiind doar o parte din extraordinarele comori de sfinţenie pe care ea le ascunde. Veniţi şi veţi vedea!

Maria CHIRCULESCU
Miriam Turism

Articol relatat de portalul lumeacredintei.com