Memoria din fire este simplă şi numai păcatul a împrăştiat-o şi a sfârtecat-o

Rugăciunea, de asemenea, tămăduieşte memoria. În starea decăzută a omului, ea este aducere-aminte de lume şi, prin aceasta, uitare a lui Dumnezeu, şi de aceea cu totul bolnavă şi molipsind şi celelalte puteri ale sufletului, pe care le abate de la calea duhovnicească.

Or, cum spune Stântul Isihie Sinaitul, „răul uitării şi cele ce izvorăsc din ea le vindecă sigur paza minţii şi chemarea neîncetată a Domnului nostru Iisus Hristos”. Aşa ajunge memoria să se schimbe cu totul şi să devină, în rugăciune, uitare a lumii şi încetare a risipirii cugetelor şi aducere-aminte de Dumnezeu, regăsindu-şi, în această firească folosire a ei, sănătatea. Căci memoria din fire este simplă şi numai păcatul, aşa cum am văzut, a împrăştiat-o şi a sfârtecat-o în multe şi felurite amintiri; în smerenia rugăciunii, ea îşi regăseşte fireasca unitate dintâi.

Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sofia