Ne revine sarcina nu numai de-a crede în Dumnezeu, de-a cunoaşte învăţătura lui Iisus, ci trebuie să şi trăim pilda lui Iisus

Hritos avea dragoste şi îndelungă-răbdare, pe cărturari îi mustra şi-i învăţa, iar, prin aceasta, pe satana îl ardea. Îi învăţa drumul spre mântuire, le vestea învierea morţilor, le descoperea taina, viaţa cea veşnică, iar pe atei îi bătea prin iubirea şi slava Tatălui şi iubirea de oameni. În felul acesta, în loc de ură pierzătoare, Iisus îl răpune pe tatăl iadului prin bunătate faţă de oameni şi prin cinstirea Tatălui ceresc.

Iisus l-a bătut [pe diavol] prin iubirea de Dumnezeu şi de oameni, dând Trupul Său (după ce a fost ocărât, pălmuit, biciuit, scuipat, batjocorit, sângerat) să fie răstignit ca un făcător de rele. Dar diavolul n-a ştiut că, învăţând pe oameni să ceară răstignirea nedreaptă, prin Cruce, va fi biruit de Iisus, şi că vor scăpa din iad toţi drepţii Vechiului Testament, că vor învia apoi pe vecie, cum s-a şi întâmplat [prin învierea lui Iisus – începutul învierii noastre] şi că va da oamenilor cel mai desăvârşit model de luptă, ca să fie învins şi de ei, prin pilda Sa şi prin strădania lor. Oamenilor ne revine sarcina nu numai de-a crede în Dumnezeu, de-a cunoaşte învăţătura lui Iisus (cu asta nu s-a realizat problema mântuirii), ci trebuie să şi trăim pilda lui Iisus.

Pr. Arsenie Boca, ”Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul”, ediție revizuită, Editura Agaton