De unde au apărut vrăjile, farmecele şi alte astfel de lucrări diavoleşti?

Dumnezeu l-a creat pe om şi i-a dat dreptul şi posibilitatea de a alege singur de partea cui va fi: a binelui sau a răului (fără această libertate de a alege omul n-ar fi om şi nu ar putea ajunge la asemănarea cu Dumnezeu). Unii oameni luptă toată viaţa pentru a merge pe calea binelui, împlinesc poruncile lui Dumnezeu, se străduie să facă celor ce-i înconjoară numai bine, chiar şi vrăjmaşilor, se roagă pentru sine şi pentru aproapele.

Alţii, cu părere de rău, se lasă duşi treptat pe o altă cale, calea îndepărtării de Dumnezeu. Scopul diavolilor este să facă în aşa fel ca omul să se scufunde într-atît, încît să nu mai poată ieşi din noianul întunericului. Mijloace sunt multe şi diferite. Unul dintre acestea este să-i înveţe pe oameni ca să se adreseze după ajutor nu lui Dumnezeu, ci celui rău. Lui Dumnezeu ne adresăm prin rugăciuni de cerere, de laudă şi de mulţumire. „Celui rău” i se adresează după ajutor prin vrăji, farmece şi alte astfel de lucruri. Forma lor poate fi diferită, însă conţinutul este acelaşi – adresare celui rău ca acesta să împlinească o dorinţă.

Pr. Veaceslav Ciorbă – Extras din NIKA, Publicaţia trimestrială a protopiatului de Criuleni şi Dubăsari