Dă-mi, Doamne, și mie pacea Ta!

”Pace va las voua, pacea Mea v-o dau” (ioan 14,27)

PACEA DOMNULUI

Da-mi, Doamne, si mie pacea Ta! Nu am duhul smereniei, duh de pace, stiu ca nu-l voi putea dobandi oricat m-as stradui, in nicio imprejurare, fiindca este mai presus de toata mintea. Cauta spre sufletul meu tulburat, egoist, nelinistit, asa cum cauta mama sa-si linisteasca pruncul care plange. Nu-mi dau seama cum o voi face, dar stiu ca atunci cand copilul nu sta aproape de mama, se apropie mama de el, dar Tu esti mai presus de orice mama.

Esti Atotputernicul nostru Tata, Tu dai lumina si viata la toata faptura. Lumineaza-ma cu lumina Ta, da sufletului meu pacea Ta! Nu pot patrunde in adancul iubirii Tale, dar stiu ca Tu atat de mult ai iubit lumea, incat pe Fiul Tau, Unul-Nascut, L-ai trimis sa mantuiasca lumea si sa ma mantuiasca si pe mine. Stiu ca Tu poti face sa domneasca pacea pe pamant si bunavoirea intre oameni si ca poti smeri cu pacea Ta si sufletul meu tulburat, revarsand milostivirea Ta asupra  mea, cel dintai dintre pacatosi.

Fragment din cartea ”Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”