Tragi un vin, tragi o ţuică, vorbeşti tare, spui bancuri, spui glume.. şi apoi spui aşa:”AM FOST LA MĂNĂSTIRE ŞI A FOST EXTRAORDINAR!!!”
Cum facem noi astăzi când ne ducem la mănăstire? Ne încărcăm „duhovniceşte”!
Iei lădiţa frigorifica, o conectezi la maşină, iţi iei grătarul, iţi iei sacul cu cărbuni.. Şi unde Sfânta Teodora trăia cu coji de pâine aduse de pasarele de la Sihăstria, tu faci un grătar de îmbâcseşti toată pădurea a carne.. Tragi un vin, tragi o ţuică, vorbeşti tare, spui bancuri, spui glume.. şi apoi spui aşa:”AM FOST LA MĂNĂSTIRE ŞI A FOST EXTRAORDINAR!!!”
Vedeţi? Diferenţa dintre o trăire autentica şi o trăire.. tot autentica, a ta! E modernă!
Cum spunem când mergem într-un loc sfânt!
„Vaiii, dar ce simţire!”
Dar nu-i simţirea ta, e sfinţirea sfintei!
Acolo sunt lacrimi, metanii, sunt rugăciuni, sunt nopţi nedormite, frigul de noapte, frica de fiarele sălbatice, lupta cu dracii, cu duhurile nevăzute, ispitirea trupească şi sufletească.. Singurătatea!
Toată încărcătura Duhului Sfânt, a celei care a sfinţit locul acela, căci „Omul sfinţeşte locul”!
Dacă ai o trăire adevărată, dacă ai o credinţă adevărată, în faţa lui Dumnezeu, eşti CUVIINCIOS!
Aici începe „lepădarea de sine”, aici începe trăirea ortodoxă..
Esenţa! Din fapte!
Aşa cum pomul se cunoaşte după roade, aşa şi omul se cunoaşte după fapte!
Parintele Calistrat Chifan – Predica video AICI
