Adevărata rugăciune

Cine voieşte să fie ascultat de Dumnezeu să-şi facă rugăciunea în pace, în linişte, cu multă stăpânire, nu cu strigăte puternice, ci cu mintea atentă şi cu inima înfrântă.

La fel, cel ce are o suferinţă s-o rabde bărbăteşte, nevăicărindu-se. Stăpân pe durere, stăpân pe minte, stăpân pe orice fel de manifestare în afară, aşa trebuie să fie creştinul. Nimeni să nu se plângă niciodată de nimic, căci robul lui Dumnezeu toate le îndură în linişte şi cu voie bună, căci de sus îi vin toate. Acolo este Domnul, unde este linişte şi pace, nu unde este agitaţie şi tulburare.

Cine obişnuieşte să se roage cu strigăte şi zgomot, aşa va rămâne şi cu mare greutate se va schimba. Adevărata rugăciune este atenţia, mintea la Dumnezeu, nu la ceea ce rosteşte gura. De multe ori oamenii înşiră mii de vorbe către Dumnezeu, dar mintea le merge aiurea. Concentrarea este totul, doar spune Domnul: „Când vă rugaţi, închideţi uşa cămării voastre şi rugaţi-vă în Duh şi în Adevăr”. A închide uşa înseamnă a închide venirea oricărui gând străin în mintea noastră. Toată lupta omului în minte se dă. El trebuie să suprime mulţimea de gânduri zadarnice, să nu se lase în voia lor. Este necesară multă atenţie şi multă sârguinţă pentru a alunga gândurile pe care ni le trimite vicleanul pentru a ne fura de la rugăciune. Nu prin voce puternică şi strigăte se alungă gândurile, ci numai prin atenţie la tot ceea ce se petrece în mintea noastră. Acolo este războiul nevăzut. Dumnezeu este Domnul păcii şi nu primeşte decât rugăciunea ce i se adresează în pace şi în linişte. Tronul Dumnezeirii este mintea noastră, dar satana s-a furişat în inima şi în trupul nostru ca pe propriul lui tron. De aceea a venit Hristos pe pământ în trup ca al nostru, altfel nu L-am fi înţeles, numai cu mintea. Prin trupul Său fără de păcat a vorbit El oamenilor şi le-a dat exemplu cum trebuie să se poarte şi ei. Iisus a biruit duhurile rele care au venit să-I ispitească trupul şi a alungat gândurile rele, curăţind toată fiinţa omului, în întregime. Mintea trebuie să devină în noi tron al lui Dumnezeu. Orice alte gânduri în afară de El să le alungăm imediat ce apar. Cununile care ne aşteaptă în Ceruri sunt aceste suflete transformate, peste care străluceşte Duhul Sfânt.

Extras din ”Pocăinţa sau întoarcerea la Dumnezeu” – Sf. Macarie Egipteanul, Ed. Bizantină