„Măi, fraților, am trăit ca niște porci, măcar să murim ca niște creștini!”

Povestea monahilor martirizați de bolșevici

Undeva, în adâncul Rusiei, înainte de Revoluție, exista o mănăstire despre care prin împrejurimi circulau zvonuri rele, că monahii de acolo erau toți niște trândavi și bețivi. În vremea războiului civil, în orășelul în apropierea căruia era mănăstirea, au venit bolșevicii.

Ei i-au adunat pe locuitori în piață și tot acolo i-au condus sub escortă pe monahi.

Comisarul a vorbit cu glas tare poporului, arătând spre călugări:

– Cetățeni, locuitori ai orașului! Voi îi cunoașteți mai bine ca mine pe acești bețivani, mâncăi și trândavi! Iată, a venit sfârșitul stăpânirii lor. Dar, ca să înțelegeți până la capăt cum acești trântori secole de-a rândul i-au prostit pe oamenii muncitori, iată, punem pe pământ înaintea lor Crucea și Evanghelia lor. Iar acum, sub ochii voștri, fiecare dintre ei să calce în picioare aceste arme ale înșelării și ale înrobirii poporului. Și atunci le vom da drumul să plece în toate cele patru părți ale lumii.

Mulțimea a izbucnit în râs. Și, deodată, când poporul huiduia, a ieșit înainte egumenul, un bărbat greoi cu fața puhavă de atâta băutură și cu nasul roșu, și a spus, adresându-se monahilor săi:

– Măi, fraților, am trăit ca niște porci, măcar să murim ca niște creștini!

Și niciunul dintre monahi nu s-a urnit din loc. Și chiar în acea zi toți au fost tăiați cu sabia.

Arhimandritul Tihon Șevkunov

Extras din ”Nesfinții Sfinți și alte povestiri”, Ed. Egumenița, 2013, pag. 213