Ce nu aţi înţeles niciodată la o femeie, părinte Constantin?

Într-un interviu acordat gândul, conferenţiarul Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” – la rândul său fiu, frate, soţ şi tată – vorbeşte cu bucurie „despre duhul de ocrotire care face din femeie scară spre cer”.

Cum vedeaţi femeia la 20, la 30 de ani şi cum o vedeţi acum?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: Cu acelaşi respect. La 20 de ani nu eram preot ci mă pregăteam să finalizez stagiul militar. Furat de perspectiva unei admiteri la teologie am descoperit teologia Maicii Domnului, care mi-a reconfigurat respectul pentru femeie. La 30 de ani, preot, acest respect s-a configurat într-o icoană nouă. Bunicii, mamei, sorei şi soţiei mele s-a adăugat fiica mea, o feminitate fragilă şi minunată, cum a rămas până astăzi.

Ce aţi căutat mereu la o femeie?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: Decenţa. Linia unei culturi interioare cuminţi. Frumuseţea cuminte, lipsită de vulgaritate.

Ce nu aţi înţeles niciodată la o femeie, părinte Constantin?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: De ce suportă la nesfârşit măgăriile unui soţ violent, de exemplu, punând dinainte nevoia de a avea tată pentru copiii săi. Un tată violent distruge pacea casei şi fură copilăria pruncilor săi. Iar femeii îi distruge feminitatea, darul de preţ al unicităţii ei creatoare.

Care este cea mai mare greşeală pe care un bărbat poate să o facă în relaţia cu o femeie?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: Orice greşeală în raport cu exigenţele unei femei e mare. Nu există relaţii umane perfecte, dar tensionarea pe imperfecţiuni naşte frustrare şi fracturi sufleteşti majore.

Părinte, dar cea mai mare greşeală a femeii în relaţia cu bărbatul?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: Să-l anuleze cu pretenţii absurde. Distrugând tocmai libertatea reacţiei, a voinţei care limpezeşte iubirea.

Există femeia ideală? Cum arată ea?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: Cu riscul de a supăra comentatorii încinşi în cuptorul valorilor moderne, cred că Maica Domnului este un astfel de Model ideal. Nu uit că Hristos Însuşi socoteşte Biserica Sa drept Mireasă. O feminitate transfigurată în iubire. Pământean vorbind, raţional, cred că fiecare poartă cu sine un model feminin care prinde contur prin maturizare şi răbdare. Orice fetiţă se visează prinţesă, orice femeie regină. E limpede că împlinirile ţin de Cer.

Sunt femei pe care le-aţi luat ca model, părinte conferenţiar?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: Sigur. Povestesc ca bunica, zâmbesc ca mama, raţionez ca Doamna mea de Matematică din Liceu. În plan duhovnicesc sunt marcat de modelul Maicii Ierusalima de la Tismana. Apoi sunt câteva autoare de psihologie (Lita Basset) ori literatură (Julia Navarro) la care mă raportez cu mare bucurie. Modelul pedagogic l-am descoperit în Africa, în Ghana. Sub un copac umbros, duminica dimineaţa, o Madame- învăţătoarea satului, cântând lui Dumnezeu cu pruncii. Ca un oftat de fericire.

Cum vi se pare că e reprezentata astazi femeia in societate? E ea egala barbatului?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: E greu de răspuns. Pentru că exigenţele acestei egalităţi sunt modificabile aproape în permanenţă. Eu cred că femeia depăşeşte bărbatul. Când se mulţumeşte doar să-l egaleze îmi pare că pierde perspectiva. Mă întreb mereu dacă urletul unui şef de multinaţională pentru a împlini targetul zilei e mai important decât surâsul cu miros de lapte al pruncului. Fără ca această întrebare să trimită femeia la cratiţă. E un duh de ocrotire ce face din femeie scară spre cer. O fragilitate plină de forţă.

Ce sfat i-aţi da unui tânăr de 20 de ani, în privinţa relaţiei cu femeile, părinte?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: Temperanţă şi respect. Orice forţare naşte răni. De cele mai multe ori greu vindecabile. Ori chiar nevindecabile. Să-şi crească iubirea în decenţă.

Articol relatat de portalul gandul.info