Asta este măsura unei familii…
Încercaţi să depăşiţi unele prejudecăţi şi să înţelegeţi că, uneori, în spatele unor lucruri de genul acesta, se ascunde cuvântul Evangheliei la fel de plenar ca în Evanghelia însăşi, pe care, de fapt, o ţineţi pe raft şi care se prăfuieşte de neumblat la ea. Că, dacă ne întrebăm acum unii pe alţii câţi am citit astăzi măcar o pagină din Evanghelie, ne ascundem mâinile pe sub masă. A ajuns Evanghelia lui Hristos să fie ultima carte, ultima carte. Citim cursuri, referate, ziare, reviste, citim texte, citim mail-uri, citim sms-uri, citim… nici nu mai ştiu ce citim – firme de maşini. Iar Evanghelia lui Hristos stă în praf! Stă în praf pentru că suntem praf.
Atât valorează o familie şi un neam, cât a înţeles din Evanghelie. Asta este măsura unei familii. Acum, sigur că nu trebuie nici cu asta să exagerăm… Vine doamna de la serviciu cu două genţi şi fratele o întâmpină în uşă: Soro, după cuvântul psalmistului te întâmpin. Tu binecuvântată fiind… Să fim serioşi! Când Sfântul Apostol Pavel ne spune să vorbim în cuvinte duhovniceşti, în psalmi, nu ne spune să nu punem mâna pe sacoşele doamnei care urcă treptele. Cuvântul duhovnicesc trebuie să nască gestul duhovnicesc. Din nefericire, gesturile noastre intime din familie sunt de adâncă nepăsare şi orice creştinism schiţăm, îl schiţăm de pomană.
Părintele Constantin Necula
Extras din ”Creștinism de vacanță”, Ed. Agnos, Sibiu, 2011, pag. 40-41
