Să nu credem că ajutorarea aproapelui se mărgineşte numai la mâncare şi îmbrăcăminte
Mult folos află creştinii care se ostenesc citind cărţi duhovniceşti. Citirea îndelungată le va fi socotită o nevoinţă, mai ales atunci când este însoţită de rugăciune şi de urmarea faptelor bune care ne sunt puse înainte.
Şi după ce terminăm de citit o carte care ni s-a părut deosebită, să o împrumutăm şi altora. Sau, dacă putem, chiar să le-o dăruim celor pe care cele scrise i-ar putea ajuta. Să nu credem că ajutorarea aproapelui se mărgineşte numai la mâncare şi îmbrăcăminte. Nu, hrana duhovnicească este cu mult mai importantă. Să îi ajutăm pe alţii cât ne stă în putinţă şi Dumnezeu care a primit cei doi bani ai văduvei va primi şi mica noastră „jertfă”.
Păcate avem cu toţii şi ca să ne ridicăm ne poate ajuta mult o carte bine scrisă. Şi ajutându-i pe alţii să se ridice şi punându-le înainte o carte se zidesc mai mult decât dacă ar auzi neputincioasele noastre cuvinte, nu mică va fi răsplata noastră. Şi chiar preoţilor – care poate că fiind prinşi cu atâtea treburi nu mai au timp să caute prin librării – le-am putea dărui câte o carte.
Ca să nu mai vorbim despre cei căzuţi în erezie: ce îi poate ajuta mai mult decât expunerea învăţăturii ortodoxe? Să dăruim cât mai multe cărţi, să dăruim cât mai multe pâini duhovniceşti. Că hrănindu-se alţii şi noi ne vom sătura…
Danion Vasile
Extras din ”Dărâmarea idolilor”, învăţăturile ieromonahului Bartolomeu de la Ţigăneşti, Ed. Credinţa noastră, 2001
