Mare dar este darul duhovniciei! Să mângâi, să dezlegi păcatele oamenilor, să rânduieşti canon de vindecare şi să dai sfaturi de mântuire!

Duhovnicul trebuie să ţină măsura adevărului, adică să ţină calea de mijloc între dragoste şi asprime, între acrivie, adică scumpătate şi pogorământ. Să măsoare aşa cum îl învaţă Dumnezeu, de la caz la caz, dragostea cu dreptatea si mustrarea cu răbdarea şi blândeţea.

Duhovnicul are marea datorie faţă de fiii săi duhovniceşti, de a-i supraveghea, de a-i învăţa pururea şi de a se ruga lui Dumnezeu pentru mântuirea lor. Iar fiii duhovniceşti au şi ei datoria de a asculta învăţăturile duhovnicului lor.

Mare dar este darul duhovniciei! Să mângâi, să dezlegi păcatele oamenilor, să rânduieşti canon de vindecare şi să dai sfaturi de mântuire! Numai un suflet dacă ai câştigat, acela este mai scump decât toată lumea!

Părintele Cleopa Ilie

Extras din ”Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie”, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2004, pag. 74