Când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns
Domnul a spus: “Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare” (Mt. 6, 6). Adevărata rugăciune lucrează în adâncurile noastre cele mai intime, pe care învăţăm să le ascundem de privirile din afară. Dacă mă avânt acum în astfel de chestiuni sacre pentru fiecare dintre noi, sunt silit să o fac de atmosfera tragică de tensiune din lume, şi mai cu seamă, de propria mea conştiinţă că împreună Îi aparţinem lui Hristos. Împărtăşim, prin urmare, ceea ce ni s-a dat să cunoaştem printr-un dar venit de Sus.
Hristos ne-a dat cuvântul pe care L-a primit de la Tatăl (cf. In. 17, 14). A vorbit despre Sine Însuşi ca despre piatra de care se vor zdrobi toţi cei ce vor cădea pe ea şi care îi va face praf pe toţi cei asupra cărora va cădea (cf. Mt. 21, 44). Cum anume însă? Oare noi vom cădea pe această piatră mare şi minunată, sau piatra va cădea peste noi? Nu ştim. Dar oricum ar fi, suntem azvârliţi într-o lume alcătuită de realităţi a căror existenţă nu o bănuiam înainte.
Arhimandritul Sofronie
Extras din ”Rugăciunea – experienţa vieţii veşnice”, Ed. Deisis, Sibiu, 2001, pag. 65