„Bre, nenorocito, nu înțelegi? În felul acesta te urâțești!”

Ce lume pierdută este astăzi! Femeile își pun în păr niște cleiuri, și cum mai miroase! Te apucă alergia. Când văd o femeie modernă, cu frumuseți lumești și parfumuri, mă scârbesc lăuntric. Am văzut o fată care, deși înainte era ca un înger, nu am mai cunoscut-o după acceea așa cum era vopsită.

Dumnezeu le-a făcut pe toate foarte bine, i-am spus, dar la tine a făcut o greșeală foarte mare!. De ce Părinte? mă intreabă. Iată sub ochii tăi n-a pus cerneală. Greșeala aceasta a făcut-o! În timp ce pe ceilalți oameni i-a făcut frumoși, la tine a făcut o greșeală!… Bre, nenorocito, nu înțelegi? În felul acesta te urâțești! Ca și cum ai avea o icoană bizantină și tragi cu penelul într-o parte și în alta și o murdărești, o strici. Să punem noi vopsele pe chipul lui Dumnezeu? Sau ca și cum un pictor ar face o icoană bună și merge unul care nu cunoaște pictura, ia penelul și face niște mîzgîleli, stricînd astfel icoana pictorului. La fel faci și tu. Este ca și cum ai spune lui Dumnezeu:,,Doamne, nu le-ai făcut bine. Eu o să le îndrept!”.

O alta a venit într-o zi cu niște unghii până colo, ca uliul, vopsite roșu, și-mi spune: Copilul mei e grav bolnav. Fă rugăciune, Părinte! Fac și eu, dar…. Ce rugăciune faci?, o întreb. Tu zgârâi pe Hristos cu aceste unghii! Taie-ți mai întâi unghiile și apoi se va face bine copilul tău. Pentru sănătatea copilului tău, cel puțin să-ți tai unghiile și să-ți ștergi vopselele. Să le vopsesc în alb, Părinte? Eu îți spun să nu le mai vopsești și să le tai. Să faci o jertfă pentru sănătatea copilului tău! Ce înseamnă aceasta? Dacă așa ar fi fost bine, Dumnezeu te-ar fi făcut cu unghii roșii. Pe copii îi rănește mai mult mama, atunci când ea nu este îmbrăcată cu modestia și încearcă chiar să-și ”mutilească” copiii.

Se poate ca cineva să fie puțin urât sau să aibă o infirmitate, iar aceasta Dumnezeu știe că astfel va fi ajutat duhovnicește. Căci pe El îl interesează mai mult sufletul decât trupul. Toți avem cele bune ale noastre, dar și puține cusururi-cruciulițe, nu cruci-care ne ajută la mântuirea sufletului nostru.

Sfântul Paisie Aghioritul

Extras din ”Cu durere și dragoste pentru omul contemporan” și ”Trezire duhovnicească”