De ce trăiesc întru îndestulare cei necredincioși?
DESPRE PĂCĂTOȘII NEPEDEPSIȚI
Prin aceste cuvinte insuflate de Dumnezeu, noi primim, iata, raspunsul la o grea intrebare: de ce traiesc intru indestulare cei necredinciosi? Raspunsul este: ei o duc bine in aceasta viata, caci sunt pacatosi care nu se indreapta, caci Domnul i-a parasit, deoarece nici patimirile nu ar putea sa-i mai indrepte. Pe cai alunecoase i-a ingaduit pe acestia Domnul si s-au pravalit in prapastie. Stim ca cei mici, iarna, cauta partiile alunecoase ca sa zboare pe ele cu saniile. Si cat de placut este pentru ei atunci cand merg la vale! Daca in cale nu afla nicio piedica, copiii zboara la vale precum sagetile; dar adesea cei nebunatici cad in prapastie, isi sparg capetele, isi frang mainile ori picioare. Si abia atunci isi dau seama cat de scump i-a costat aceasta satisfactie. Dar… prea tarziu!
Tot astfel este si cu bunastarea necredinciosilor care nu se indreapta in aceasta lume. Si ei aluneca cu saniile usoare ale izbanzilor lor permanente pe calea cea larga a desfatarilor, si cu veselie isi petrec intreaga viata. Pentru unii ca acestia nu exista piedici de netrecut. Ei zboara precum sagetile la vale… spre pieirea lor! O, de-ar fi in calea lor piedici! Acestea cu siguranta i-ar dosadi, i-ar chinui, insa, in realitate, ar fi pentru dansii o adevarata binecuvantare, caci i-ar opri si i-ar feri de alunecarea in bezna prapastiei pierzaniei celei vesnice! O, de-ar exista pentru ei patimiri! De n-ar fi existenta lor pamanteasca doar cante si bucurie! Atunci poate si-ar aminti cu drag de Dumnezeu si s-ar mantui. Dar vai! Ca n-au necazuri pana la moarte lor (Ps. 72, 4). Pentru acestia patimirile sunt pastrate pentru dupa moartea lor. Iar cand ei mor, adica atunci cand se desteapta din scurtul si fericitul, dar mincinosul somn, vad ca toate bunurile pamantesti, bucuriile si desfatarile s-au topit cum se topeste visul dupa ce ne desteptam. Atunci vor intelege, plini de amaraciune, ca s-au nimicit toate… Insa va fi prea tarziu, mult prea tarziu!…
ROSTUL PATIMIRILOR – Arhimandrit Serafim Alexiev
