„Părinte, nu mai pot, cedez. O să mă culc cu colega asta a mea… Soția mea nu mai are timp…”
O tânără sotie a rămas însărcinată la scurtă vreme după ce s-a măritat. Deoarece sotul ei citise că nu e recomandat să facă dragoste cu ea în perioada de până la nastere, pentru a nu i se transmite copilului anumite stări pătimase, s-au dus să ceară binecuvântare de la duhovnic să trăiască în înfrânare până când femeia sa va reface după nastere.
Părintele le-a spus: – E bine că vă gânditi întâi de toate la binele copilului. O să mă rog pentru voi ca Dumnezeu să vă dea putere să treceti cu bine prin această perioadă. Ar fi bine ca toti sotii să aibă râvna voastră când asteaptă un copil. Numai în situatiile limită, în care lipsa dragostea trupesti duce la desfacerea cuplului, numai atunci poate exista o oarecare îngăduintă. Oricum, nu o să vă fie usor. Să vă rugati mai mult lui Dumnezeu ca să nu vă biruie ispita.
Cele nouă luni au trecut destul de usor pentru amândoi sotii. Dar, după ce femeia a născut, sotul a fost ispitit de singurătate. I se părea că sotia are grijă numai de copil, că pe el nu îl mai iubeste. „La ce bun că ne-am înfrânat, dacă dragostea dintre noi a murit?”
Tocmai în momentul în care trecea prin această ispită, o colegă de serviciu a început să îi facă avansuri. La început părea că vrea doar să îi ofere sprijin sufletesc, dar în cele din urmă l-a invitat la ea acasă. În drum spre apartamentul ei, bărbatul s-a întâlnit cu duhovnicul său. L-a luat deoparte si l-a rugat să stea putin de vorbă:
– Părinte, nu mai pot, cedez. O să mă culc cu colega asta a mea, pentru că m-am săturat de atâta singurătate. Sotia mea nu mai are timp decât pentru copil. Eu parcă sunt un străin. M-am săturat, nu mai pot. Stiu că nu vă place ce vă spun, dar dacă tot ne-am întâlnit acum, ce rost mai avea să aflati în post, când veneam să ne spovedim.
– Nu stiu dacă mai veneai tu la spovedanie. Uite care e problema: ti-a impus sotia să vă înfrânati în perioada în care a fost însărcinată?
– Nu, amândoi am vrut asta, spre binele copilului.
– Acum, la o lună după ce a născut, nici măcar doctorul nu îi recomandă să se culce cu tine. Organismul ei nu s-a refăcut încă.
– Nici eu nu i-am cerut acum, am zis după patruzeci de zile de la nastere.
– Dar tu crezi că o femeie se reface fix în patruzeci de zile? Nu îti dai seama prin ce a trecut?
Colega de serviciu îi făcea semne bărbatului, că trece timpul. Bărbatul însă se prefăcea că nu întelege.
– Ba da, dar eu nu însemn nimic pentru ea. Are grijă numai de copil.
– Dar nu e copilul vostru? Nu e si copilul tău? De ce l-a făcut, nu pentru că te iubeste? Doar atâtea femei în ziua de astăzi se păzesc să facă copii. Or, dacă ea ti-a dăruit acest copil, tu asa o răsplătesti? Las-o să se refacă si o să vezi că îti va arăta din nou dragostea dinainte. Uite, eu o sfătuisem ca în perioada în care alăptează să încercati să vă înfrânati, spre binele pruncului, asta pentru că nu stiam prin ce ispite treci tu. Spune-i că, după ce îi voi citi rugăciunea de curătire de la patruzeci de zile după nastere, ar fi bine să fie aproape de tine. Dacă nu se simte prea slăbită trupeste. Si doar ca un pogorământ, pentru neputinta ta. Nu e bine ca înfrânarea să ducă la despărtire. Nu acesta îi e rostul.
Sotul, vorbind cu părintele, uitase de ce se afla acolo. Când termină discutia, o văzu pe colega sa deschizând poarta casei la care locuia. Dar nu se mai simti în stare să îi dea explicatii. O luă la fugă spre biserică. Simtea cum i s-a luat o ceată de pe minte. Înainte de a se duce acasă, intră putin să se roage. În timp ce se ruga, părintele intră si el în biserică.
– Părinte, se poate să mă spovediti? Eram gata să cad în păcat. Se poate să mă spovediti acum, chiar dacă nu e post?
– Sigur că da, spovedania trebuie făcută în orice moment în care omul a primit gândurile de păcat în inima sa. Pentru că, dacă nu se spovedeste, gândurile devin fapte. Sau, dacă a apucat să păcătuiască si nu se spovedeste, căderea îi va deveni obisnuintă si lanturile ei îl vor lega strâns.
După spovedanie, bărbatul plecă acasă schimbat. Îsi dădu seama că s-a purtat gresit cu sotia sa.
Danion Vasile
Extras din ”Patericul Mirenilor”, Pilde pentru secolul XXI, pag. 39-40
mie unele chestii legate de relatiile trupesti dintre barbat si nevasta lui mi se par exagerari , nu sunt eu un cunoscator dar in evanghelii problema asta nici nu se dicuta , aminteste ceva sf ap Pavel in epistole cu infranarea pt post si rugaciune dar pe vremea lui nu erau atatea posturi si ccu durata asa mare.pai cat e gravida nu cat alapteaza nu pai asta inseamna lejer 2 ani , pt un tanar cuplu inseamna foarte mult mai ales pt barbat una e sa fii singur si sa nu ai relatii sexuale si te obisnuiesti asa si alta e sa ai femeia langa tine
Organismul femeii, dupa nasterea unui copil se reface in trei ani. Timp in care ar fi bine sa doarma separat. Pentru sanatatea copiilor, se concep numai martea si joia. Relatiile trupesti au fost cauza izgonirii din rai. Daca doriti mantuirea ar fi bine sa vedeti ce facea Pavel. El nu avea femeie, iar de mancat manca paine si masline. Ce post este acesta? O sa-l numiti post negru. Asa a fost. Toti apostolii au fost despartiti de femeile lor. Asta ca sa faca voia lui Dumnezeu. Cu lumea in noi si in viata noastra nu se poate intra in Imparatia lui Dumnezeu.