Despre puterea cerească a Sfântului Botez

Sfântul Apostol Pavel compară puterea nelumească a Sfintei Taine a Botezului cu moartea şi Învierea Domnului. Cufundându-ne în cristelniţă, noi murim, iar ieşind afară din ea, înviem – spune Sfântul. Murim în cristelniţă pentru viaţa trupească şi păcătoasă, şi înviem pentru viaţa în duh, sfântă și plăcută lui Dumnezeu. „Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii; (…) omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului” (Rom. 6, 3-4,6).

Fiinţa noastră devine la fel de luminoasă ca şi Domnul cel Înviat, când se înnoieşte în baia de-a pururi-petrecerii cu harul Sfântului Duh. Dar să nu credem, fraţilor, că aici ar lucra numai harul, şi că ar lucra numai din afară sau mecanic. Nu, nicidecum. Lucrarea lui mântuitoare se săvârşeşte în chip nevăzut, lăuntric. Harul Sfântului Duh, care ne înrâureşte la Sfântul Botez, pecetluieşte o serie de prefaceri lăuntrice ale inimii şi ale mişcărilor duhului nostru şi, din acestea, creează în noi un om nou, omul cel tainic al inimii.

Sfântul Teofan Zăvorâtul

Viaţa lăuntrică, Ed. Sophia, București, 2000, pag. 9