Răutatea se întinde de la un singur om şi molipseşte o întreagă familie, trecând apoi din generaţie în generaţie

Într-o lume marcată de tensiuni, reacții impulsive și dorința de a răspunde răului cu aceeași monedă, învățăturile Sfinților Părinți rămân o călăuză pentru cei care caută pacea lăuntrică și echilibrul duhovnicesc. Sfântul Teofan Zăvorâtul, într-un fragment profund extras din lucrarea sa „Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an”, oferă o perspectivă contrară firii lumești, îndemnând la răbdare, blândețe și renunțarea la împotrivire.

Citește și: Ce trebuie iertat şi ce nu trebuie iertat

”Eu, însă, vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău”; cu alte cuvinte, lasă-te jertfă samavolniciei şi răutăţii omeneşti.

„Dar cum se poate trăi aşa?” Nu te nelinişti. Cel ce a dat această poruncă este Proniatorul şi Purtătorul nostru de grijă. De vei dori cu deplină credinţă, din tot sufletul, să trăieşti neîmpotrivindu-te niciunui rău, Domnul Însuşi îţi va rândui un chip de trai nu doar cu putinţă de îndurat, ci chiar fericit. Pe deasupra, deseori se întâmplă ca împotrivirea să-l întărâte şi mai tare pe potrivnic, făcându-l să-ţi pricinuiască noi supărări, în vreme ce dacă dai dovadă de răbdare, îl dezarmezi şi-l potoleşti.

Ca atare, se întâmplă ca, dacă rabzi primele bântuiri ale răutăţii, oamenilor să li se facă milă şi să te lase în pace; iar împotrivirea şi răzbunarea aţâţă răutatea, care de la un singur om se întinde şi molipseşte o întreagă familie, trecând apoi din generaţie în generaţie.

Citește și: După moarte, încă trei zile, sufletul este în preajma trupului şi a celor ai lui

Cuvintele Sfântului Teofan nu sunt o chemare la slăbiciune, ci la o tărie duhovnicească ce se sprijină pe încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Neîmpotrivirea răului nu înseamnă resemnare, ci asumarea unui drum al blândeții care poate aduce lumină în suflete și opri lanțul neîntrerupt al urii. În tăcerea răbdătoare se poate ascunde o biruință mai mare decât orice victorie obținută prin răzbunare.