Atunci când ne rugăm pentru altcineva, atunci o parte din suferință o luăm asupra noastră
Din păcate, cu toții avem perioade în viață când suferim de vreo boală. Pentru mulți dintre noi boala este o încercare grea a răbdării noastre, dar și a stării noastre sufletești, iar uneori chiar și a celei duhovnicești. Cum ar trebui să ne comportăm creștinește în faţa bolii și a durerii? La aceste întrebări ne răspunde protoiereul Valerian Crecetov.
Boala este o urmare a păcatului. În rai nu exista durere. Boala a apărut după căderea în păcatul neascultării. Iată un exemplu simplu: cineva fumează (un fenomen de altfel foarte răspândit) și la un moment dat se îmbolnăvește de tuberculoză sau chiar de cancer la gât, cancer la plamâni, blocarea vaselor, etc. Altcineva face abuz de alcool şi este predispus către ciroza ficatului, pierderea controlului, poate suferi diverse traume. Exemplele prezintă urmările evidente ale căderii în păcat.
Tot ce se întâmplă în lume, are neapărat o cauză sau o pricină. Iar expresia „ce semeni , accea vei şi secera” se referă anume la această stare.
Desigur că această afirmație poate fi contrazisă, de ex. când se nasc copii bolnavi, atunci de ce fel de păcate putem să-i învinuim? Dar deseori se întâmplă, că păcatul a fost înfăptuit de părinții acestuia.
Starețul Paisie, probabil pe care-l știți cu toții, se ruga pentru toți. Atunci când ne rugăm pentru altcineva, atunci o parte din suferință o luăm asupra noastră. Totul depinde de sinceritatea cu care se roagă unul pentru altul. Rugăciunea făcută pentru binele altuia este un lucru bun, chiar sfânt. Dar trebuie să luăm în considerație, că o parte din această suferință poate cădea pe umerii noștri.
Dumnezeu a luat toate păcatele noastre asupra Lui, iar noi doar o mică parte din ceea ce ar fi trebuit să răbdăm pentru păcatele noastre, acceptăm prin boală, prin suferință.
Uneori, începem să ne tratăm o perioadă, fără să înțelegem că chiar și bolilele trupești pot fi tratate atunci când sunt lecuite cele sufletești, mai întâi. Dumnezeu ne arată prima cauză – cea spirituală, iar mai apoi vine și cea trupească. Iar de obicei, ce măsuri se iau? Se înlătură simptomele, adică se închide gura bolii, ca aceasta să nu strige că, cu omul ceva nu este în ordine, se întreprind măsuri medicamentoase, dar acesta nu este tratament. Repet: boala are legătură directă cu păcatul. Îndreptarea vine atunci când omul începe să frecventeze mai des biserica, se spovedește și se împartășește, se curăță de păcat și astfel se însănătoșește, fiindcă cel mai important este sufletul.
Când cineva se îmbolnăvește se gîndește numai la boală, ce să facă… prea mult acordă atenție acestui aspect, uitând că, dacă cineva primește vreo boală, atunci este un sens în toate. Dacă cineva spune că nu poate răbda, să se roage Domnului, să-l întărească. Cu rugăciune se tămăduiesc boli mult mai grave și mai chinuitoare, pentru că rugăciunea este chemarea Domnului, care ne cheamă la El prin suferință.
Traducere şi adaptare Olga Armaş
Surse: pravoslavie.ru, altarulcredintei.md
