Mulțumiți-vă cu daruri mici, nu cereți daruri mari; este o greseală! Un dar pe care îl ai nu e mic, este tocmai ce-ți trebuie ție!

Oare să ne rugăm numai când ne ispitește satana? Să ne rugăm fără să ne ispitească! Dar dacă ne ispitește și Dumnezeu îi dă voie, este un prilej în plus să nu mă stăpânească fiara asta nenorocită. Avem nevoie de o stare de prezență continuă, căci harul lui Dumnezeu ne ajută. Că nu putem fără harul lui Dumnezeu să ne mântuim.

Este cu neputință să te mântuiești, oricât ai fi de nevoitor, numai cu faptele tale, fără harul lui Dumnezeu. Vezi cum i-a spus Hristos Sfântului Siluan Atonitul: “Gândul la iad și nădejdea la Mine.”. Adică nu te mântuiesc faptele tale. Chiar Sfântul Antonie cel Mare spunea că nu se mântuiește, și cine era Sfântul Antonie? Faptele omului nu-l mântuiesc fără harul lui Dumnezeu.

Spune Mântuitorul: “Ceea ce la om este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință”. L-a întrebat Sfântul Apostol Petru: “Ce să facem, Doamne, cine se mai mântuiește?”. Deci nu faptele noastre ne mântuiesc, ci mila lui Dumnezeu, dar să fim noi prezenți. Nu meriți tu atâtea haruri decât dacă ești într-o smerită prezență.

Uite, Sfântul Chiric cu mama lui, Sfânta Iulita, care era chinuită de păgâni. Sfântul Chiric era mic, până la genunchii lui mamă-sa, si a zis: „Si eu cred în Hristos!” Si i-a trântit ăla o cizmă în burtă si l-a repezit de zid si l-a omorât pe loc. Si-i pus copilul ăla în rândul mărturisitorilor. Sfintele moaste ale lui Chiric, mititelul acela, cu mare cinste le miscă preotul.

Vedeti că într-un cuvânt este cuprinsă toată mântuirea? O stare de dispozitie interioară, de ce tristete? A înviat Hristos! Suntem botezati, avem înger păzitor, Dumnezeu ne învată: „Cereti-Mi, că Eu vă dau; cine-ti dă piatră în loc de pâine? Si Eu să nu vă dau vouă pâine, putin credinciosilor?” Asta este putină credintă! încercati, nu vă lăsati deloc! La măsura voastră. Multumiti-vă cu daruri mici, nu cereti daruri mari; este o greseală! Un dar pe care îl ai nu e mic, este tocmai ce-ti trebuie tie! Dar omul, în nesăbuita lui mândrie si dorintă, vrea tot cerul într-o clipă! Nu! Tot cerul este al tău, dacă esti prezent si smerit! Nu se poate fără smerenie nimic. Să stiti!

Părintele Arsenie Papacioc

Extras din „Cuvânt despre bucuria duhovnicească”