Când nu l-am mai putut socoti ca pe un sfânt, gata, am picat pe pământ, am pierdut tot

Prima dată când mă duc la chilie, să mă iert cu aceia cu care am făcut ascultarea, fie că am ceva cu cineva, fie că nu am, eu să zic: „Blagosloviţi şi mă iertaţi pe mine, păcătosul, poate am suparat cu ceva“. Şi el (ei) zic: „Dumnezeu să te ierte“. Şi când mă duc la chilie să n-am nimic cu nimeni, şi acela-i câştigul meu.

Eu aşa am socotit în mănăstire, pe stareţ ca pe un sfânt; şi când nu l-am mai putut socoti ca pe un sfânt, gata, am picat pe pământ, am pierdut tot. Că zice: „Dea Domnul după inima ta“. Dacă eu îi credeam sfinţi, bucuria Duhului Sfânt o simţeam. Felul cum îi simt pe ei aşa îmi dă mie Dumnezeu. Cei care doresc mântuire tuturor, Dumnezeu le dă cele de folos. Cei ce rău o dorit, rău o şi găsit.

Părintele Proclu Nicău

Extras din „Lupta pentru smerenie si pocainta”, Ed. Agaton, Fagaras, 2010