Când facem o faptă bună, trebuie vedem dacă-i cu scopul de a plăcea lui Dumnezeu

Nimic nu e mai scump pe lume şi mai de laudă decât fapta bună. Toată fapta are trup şi suflet: sufletul ei este scopul pentru care se face ea, iar trupul este însăşi lucrarea faptei bune. Dacă fapta bună este făcută cu scop rău ea trece de partea scopului se face una cu el. Scopul este sufletul şi mireasma faptei bune.

Noi, dacă ne-am trezit cu mintea, atunci când facem o faptă bună, trebuie vedem dacă-i cu scopul de a plăcea lui Dumnezeu, de a mă mântui, sau dacă cumva mintea mea priveşte în altă parte. Atunci lucrează omul fapta bună cu scop bun, când la tot binele pe care-l face se sileşte ca să-l lucreze numai pentru ca să-I placă lui Dumnezeu şi nu oamenilor.

Părintele Cleopa Ilie

Extras din „Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie”, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2004, pag. 93