Dracul cel de miază-zi, boala din prezent a omenirii…

Depresia, dragii mei, este un duh. De aceea medicii nu-i gasesc leac si oricâte dovezi i-ai aduce, nu se lasa convins. Despre acest duh scrie si prorocul David in psalmul 90: este „dracul cel de miaza-zi”. Redactorii moderni, atinsi probabil de acelasi duh, au diortosit in „molima ce bintuie intru amiaza”.

„Duhul amiezii”, aceasta fiara pierzatoare, este dulceaga si linge pe cei lenesi, pina ii inghite cu totul, daca nu ne intoarcem sub acoperamintul Celui Preainalt.

PSALMUL 90

1. Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
2. Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”.
3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
4. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.
5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.
7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
8. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.
10. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău.
11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.
12. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.
13. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.
14. „Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.
15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.
16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

***

Rugaciune catre Sfantul Efrem cel Nou a celui care se intristeaza ori se infricoseaza adeseori

Bunul Parinte Efrem, foarte adesea mintea mea este cuprinsa de intristare si mi se pare ca inima imi e ca o frunza batuta de vant, ce este cu totul nestatornica. Putina liniste pe care o am mi se spulbera la cea mai mica frica pe care o intampin si, putin cate putin, aceasta simtire se preschimba in spaima si panica. Aceasta cuprinzandu-ma, ma paralizeaza cu totul, iar sufletul meu se simte pierdut si al nimanui. Doar cuvintele de rugaciune mai domolesc intrucatva aceasta stare si imi ingaduie sa rasuflu in intunericul si spaima ce ma cuprind. Ajuta-mi si mie cu grabire, Sfinte Parinte Efrem, caci nu stiu ce sa mai fac si la cine sa mai merg. Tu intelegi mai bine ca oricine starea in care ma aflu, pentru ca tie ti-a fost inmiit mai greu atunci cand te batjocoreau, te schingiuau si te ucideau acei oameni cu inimi pagane. Pune si in inima mea o picaturi din rabdarea si taria ta muceniceasca si astfel, tamaduieste-ma si intremeaza sufletul meu cel zdrobit de patimirea fricii si a mahnirii. Deschide-mi si mie cale senina, spre a implini in viata mea invatatura Evangheliei, si ma izbaveste de toata slabiciunea si nestatornicia mintii si a inimii. Ajuta-ma sa inteleg din viata si patimirile tale care este puterea poruncilor Domnului Hristos, ca si eu, implinindu-le dupa putere, sa dobandesc macar si putin dintru dragostea si intelepciunea ta nepieratoare. Pentru marea si nespusa ta bunatate, fii si mie prieten, dumnezeiescule Efrem, impreuna-calatorind cu mine in rastimpul vietuirii pamantesti, ca, povatuindu-ma si luminandu-ma in chip tainic, sa pot ajunge in Imparatia cea Vesnica, unde straluceste de-a pururi cu razele dragostei Preasfanta si de viata facatoarea Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Ieromonah Savatie Baştovoi