Dacă vom păcătui ducând o viață fără Dumnezeu, în familia noastră nu va fi niciodată liniște și pace

Un crestin avea cinci copii si toti erau foarte buni, virtuosi. Tot satul se minuna, uitandu-se la ei. Odata, un vecin l-a intrebat pe crestin: Cum ai reusit sa educi asemenea copii minunati? Foarte simplu. Pe primul l-am invatat si l-am educat eu insumi, cel de-al doilea a invatat de la primul, al treilea de la cei doi si ceilalti asemenea. Iar eu am invatat toate de la tatal meu.

Fiul a invatat de la tatal sau, tatal de la tatal sau, iar primul din acest neam de la Tatal Ceresc, de la Dumnezeu. Familia care traieste cu gandul la Dumnezeu, prin rugaciune, are mereu binecuvantarea Lui si toate-i merg bine. Chiar daca sunt ispititi de diavol, membrii famiiliei lupta cu patimile si se pocaiesc. In aceasta familie domina pacea si dragostea, pentru ca binecuvantarea lui Dumnezeu este peste ei.

In ziua de azi sunt foarte multi oameni care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, n-au frecventat biserica, au trait in vicii si pacate si au dat frau liber sentimentelor lor. Ei au ajuns sa nu mai cunoasca starea de fericire. In sufletul lor s-a statornicit intunericul si nu mai exista dragoste. Desi le-ar fi placut sa duca o altfel de viata, sa se intoarca la Dumnezeu, nu mai au suficienta putere. Dar Dumnezeu nu-i lasa nici pe unii ca acestia. Caci scris este: „Acolo unde au inmultit pacatul, prisoseste harul lui Dumnezeu”. Cum sa intelegem aceste cuvinte? Daca am demola o casa imensa, pentru refacerea ei ar fi nevoie de foarte multe materiale. In timp ce, pentru refacerea unei casute mai mici, se vor cere mult mai putine. De aceea, si atunci cand cineva greseste mult, pentru mantuirea acestuia este nevoie de mai mult har dumnezeiesc. Si Dumnezeu ne daruieste acest har, insa cel mai important este sa stim cum sa-l pastram in noi. Sa rabdam totul, iar uneori sa suferim chiar si sa ne chinuim.

Odata a venit la mine o femeie din Minsk, care mi-a zis:

– Parinte, ajutati-ma!

– Ce s-a intamplat?

– Sunt demonizata. Era posedata de diavol.

Desigur, Dumnezeu a ingaduit aceasta boala spre mantuirea ei. Astfel este scris si in Epistola catre Corinteni a Apostolului Pavel: Cel ce a savarsit un pacat de moarte sa fie dat Satanei spre pieirea trupului, ca duhul sa se mantuiasca (1 Corinteni 5). Orice boala chiar si indracirea, o dobandim si ne este trimisa pentru pacatele savarsite.

De aceea, daca vom pacatui ducand o viata fara Dumnezeu, in familia noastra nu va fi niciodata liniste si pace. Caci numai in Dumnezeu se pot gasi alinarea si sursa de putere pentru a ne educa copiii”.

Extras din Indrumar crestin pentru vremurile de azi, Convorbiri cu Parintele Ambrozie, vol. 2, Ed. Sophia, Bucuresti, 2008