Treziți-vă, căci ne îndreptăm spre sfârșit!

După cum văd, toată lumea aleargă spre cel viclean, ca si păcătosul spre păcat. Neînfrânati sunt oamenii, – și popor și cler; ca și caii cei nărăvași aleargă spre păcat. Nu se gândesc nici la Dumnezeu, nici la moarte, nici la judecată sau răsplată, la nimic; numai pentru materie, trup si plăceri trupești se interesează. Pentru Dumnezeu, suflet, virtute – nimic! Foarte puțini sunt cei care au interese adevărate și poate datorită acestor prea puțini mai ține Dumnezeu lumea.

Satana face ultimul asalt și în acești ani în care ne găsim, mare necaz și strâmtorare vor veni în lume…(…) Așadar, mare mânie are să vină. Multe răutăți se întâmplă în lume, îndeosebi două: desfrâul și avortul.

Un rău atât de mare nu s-a întâmplat în nicio vreme, ca mamele să ucidă 6-10 copii și să nu simtă deloc mustrare de conștiintă, când, dacă ar fi avut o cât de mică urmă de pocăintă și simțire, ar fi trebuit să-și deschidă mormintele și să intre de vii în ele ca să se chinuie, dar sunt nepăsătoare… Se spovedesc uneori, dar fără să se pocăiască sincer.

Aceasta una, iar a doua – goliciunea femeilor. Umblă acum goale, – deși bărbatii nu sunt mai prejos, – însă mai mult femeile, iar aceasta nu este cu putință s-o rabde Dumnezeu. A răbdat pe păcătoșii din vremea lui Noe, pe cei din Sodoma si Gomora, dar parcă nu ajunseseră la acest stadiu, să umble goi pe stradă și să-și arate trupurile lor goale la bărbați, ca să-i atragă spre păcat.

Dumnezeu este îndelung-răbdător, iar o mie de ani sunt înaintea lui Dumnezeu ca o oră. Rabdă îndelung, dar și răbdarea Sa are margini. Nu e cu putință ca Dumnezeu, care totdeauna pedepsește păcatul, să îngăduie a se face atâtea păcate, fără să le pedepsească… Numai să fim pregătiți. Să avem credință în Dumnezeu, în El să ne punem nădejdea și dragostea și El nu ne va părăsi. Fie ca nimic să nu ne despartă de iubirea lui Hristos.

Acum ne aflăm în pragul marii manii; se apropie sfârșitul sfârșitului. Sfinții Părinți ai Bisericii noastre au socotit moartea și a doua venire a Mântuitorului necesare pentru mântuirea omului, iar cei care le-au avut întotdeauna în minte, au fost izbăviți de chinurile veșnice. Din nefericire, oamenii au exemple rele din partea mai marilor societății și ai Bisericii, care și-au învârtoșat inimile mai rău decât evreii. (…)

Vai și amar de vietuițorii acestei lumi! Câtă întristare va să vină peste oameni, dacă stăpânitorii lor sunt slujitori și robi ai antihristului! (…) Pentru că aceia care au fost înrolați de Stăpânul Impărăției Cerurilor să lupte, s-au moleșit. Si nu numai că au slăbit, ci s-au adâncit în somnul greu al trândăviei și al nepasarii. (…)

E vremea să vă treziți din somn. Sculați-vă, aruncați departe somnul nepăsării, ca să nu vă găsească vrăjmașul dormind și să vă omoare. Treziți-vă, căci ne îndreptăm spre sfârșit, spre moarte, pentru că ziua celei de-a doua veniri a Domnului se apropie. Treziți-vă ca să luptați în puținul timp care v-a mai rămas, căci <<vine ceasul când nimeni nu va mai putea lucra>>…“

Arhimandrit Filothei Zervakos

Extras din „Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum”